rubeola

Rubeola este o boala congenitala care afecteaza Sistemul Nervos Central alaturi de alte organe (inima, vase de sange).

Transmiterea virusului la fat se face de la mama care:

• face boala prima data,
• face boala a 2 a oara,
• s-a vaccinat pentru rubeola si nu stia ca este insarcinata.

S-a constatat ca femeile care au obtinut imunitate prin vaccinare au risc crescut de reinfectie cu rubeola comparativ cu cele care au facut boala.
Testarea pentru rubeola trebuie sa se faca la toate femeile gravide care au venit in contact cu o persoana cu aceasta boala sau prezinta semne clinice asemanatoare bolii indiferent daca au avut anterior boala sau au fost vaccinate sau au documente care atesta prezenta de anticorpi antirubeolosi.
Este contraindicata sarcina sub 3 luni de la vaccinarea impotriva rubeola, desi nu exista dovezi ca virusul ar afecta fatul. In caz de vaccinare accidentala, cand sarcina este foarte mica (necunoscuta), intreruperea acesteia este controversata de unii specialisti.
Riscul de afectare a fatului de catre virus, este cu atat mai mare cu cat sarcina este mai mica, riscul fiind maxim in primele 11-12 saptamani.

Manifestari clinice la rubeola

Primele semne clinice pot sa fie prezente inca din momentul nasterii.
- 80% din cazuri au semne de afectare a sistemului nervos:
meningoencefalita, copilul fiind moale, somnolent, sau agitat, cu fontanela bombata.
- alte semne clinice:  greutate mica la nastere,
cresterea in dimensiuni ale ficatului si splinei, culoare galbena a tegumentelor, pete mici, vinete pe corp, cresterea in dimensiuni ale ganglionilor.
- semne clinice care apar prin afectarea unor organe, ca urmare a actiunii virusului in perioada de formare a acestora: afectarea ochilor (cataracta, glaucom, strabism, ochi mai mici), afectarea inimii (malformatii), afectarea Sistemului Nervos Central (retard in dezvoltarea motorie, intarziere in achizitionarea limbajului, convulsii, autism, lipsa dezvoltarii creierului), afectarea pancreasului (diabet zaharat insuluino dependent).
Diagnostic
Diagnosticarea antenatala la rubeola se face prin:
- testarea din sange a prezentei anticorpilor impotriva virusului rubeolei la orice femeie gravida care a venit in contact cu o persoana bolnava sau prezinta pe piele o eruptie asemanatoare bolii.
Exista doua tipuri de anticorpi:
anticorpi IgM, prezenta lor sugerand o boala acuta si, anticorpi IgG, prezenta lor sugerand o boala in antecedente. Daca analiza releva prezenta anticorpilor IgM acest lucru semnifica prezenta bolii. In cazul in care anticorpii IgG sunt prezenti, iar anticorpii IgM sunt absenti, boala a fost in trecut si nu are importanta in prezent (adica nu are consecinte asupra fatului).
Diagnosticarea bolii la o femeie gravida este importanta deoarece s-ar putea recomanda chiar intreruperea sarcinii, evitandu-se astfel nasterea unui copil cu mari probleme.
Alte metode pentru diagnosticarea antenatala a bolii:

• izolarea virusului din lichidul amniotic (lichidul in care pluteste fatul) dupa saptamana 15-20 de sarcina,
• recoltarea de sange fetal in trimestrul II,
• biopsia si izolarea virusului de la nivelul placentei,
• recoltarea de sange din cordonul ombilical.

Diagnosticarea dupa nastere: ar trebui testati toti nou nascutii proveniti din mame cu rubeola in timpul sarcinii sau nou nascutii cu semne clinice sugestive pentru rubeola. Testarea presupune dozarea din sange a anticorpilor antirubeolosi. Prezenta de anticorpi IgM in primele 3 luni de viata sugereaza o infectie intrauterina sigura cu virusul rubeolei.
Intre 3 si 12 luni de la nastere, prezenta de anticorpi IgM si IgG sugereaza o infectie intrauterina probabila sau o infectie acuta (boala dobandita dupa nastere). Absenta anticorpilor IgM dar prezenta anticorpilor IgG peste 6 luni de viata inseamna infectie intrauterina pentru ca acesti anticorpi sunt sigur ai copilului deoarece cei transmisi de la mama au disparut la aceasta varsta (in cazul in care nu a facut rubeola postpartum).
Virusul se poate izola (nu numai anticorpii) din gat, nas, sange, urina, lichid cefalorahidian, dar aceste metode nu se folosesc la noi in tara.
Alte metode de diagnostic postnatal:

• scaderea trombocitelor in sange,
• determinarea anticorpilor antirujeolosi sau virusului in lichidul cefalorahidian.

Tratament pentru rubeola

Nu exista un tratament specific al bolii.
Se poate interveni chirurgical in cazul unor malformatii cardiace sau oculare.
Se poate pune un aparat auditiv in caz de surditate.
Copilul poate face chinetoterapie si/sau ergoterapie in caz de probleme motorii si/sau psihice.
Se pot trata convulsiile daca acestea apar.
Deoarece nu exista un tratament care te poate vindeca de aceasta boala, iar consecintele ai sunt atat de grave, ar fi importanta vaccinarea copiilor asa cum se face in alte tari intre 12 si 15 luni si ulterior intre 4 si 6 ani.

In Romania rubeola este destul de raspandita.

Rubeola este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

citomegalovirus

Infectia cu citomegalovirus este cea mai frecventa afectiune data de un virus, care se poate transmite inainte de nasterea copilului si care afecteaza sistemul nervos central (SNC).
Transmiterea virusului de la mama se poate face daca aceasta s-a infectat  cu  citomegalovirus pentru prima data sau daca avea deja virusul in organism si acesta s-a reactivat. Mama poate sa nu aiba nici un simptom sau poate avea o simpla raceala. Alte metode de transmitere sunt:

- prin nastere, daca aceasta se  face prin cai naturale,
- prin alaptare, (infectia cu citomegalovirus a fost identificata foarte rar prin alaptare),
- prin transfuzii de sange.

Boala se poate manifesta in momentul nasterii copilului, fiind severa, afectand atat creierul (meningita, encefalita, convulsii), cat si alte organe (ficatul – hepatita, plamanul – pneumonie, rinichiul – nefrita, intestinele – enterita).

Majoritatea cazurilor de infectie cu citomegalovirus sunt fara simptome la nastere. In putine cazuri pot aparea ulterior semne in primii 2 – 4 ani de viata.

Dintre caracteristicile acestei boli, trebuie amintite:

- craniu de dimensiuni mai mici,
- surditate,
- retard in dezvoltarea motorie,  retard in dezvoltarea psihica si a limbajului,
- dificultati de invatare,
- probleme cu vederea.

Cu cat boala este mai severa la nastere, cu atat consecintele ei sunt mai importante.

Diagnosticarea bolii in Romania se face pe baza examenului clinic si a prezentei de anticorpi impotriva citomegealovirusului in sange si in lichidul cefalorahidian. Exista doua tipuri de anticorpi JpM si JgG. Anticorpii JpM indica o boala acuta, iar prezenta anticorpilor JgG indica boala cronica.

Anticorpii JgG (+) la mama si la copil nu inseamna neaparat prezenta bolii (Infectiei cu citomegalovirus) la copil; acesti anticorpi ar fi putut trece de la mama la copil si ei persista pana la 6 luni. Din acest motiv, testul trebuie repetat dupa ce copilul implineste varsta de 6 luni.

Anticorpii IgM nu trec de la mama la copil teoretic, prezenta acestor anticorpi (+) indica boala acuta la copil dar pot exista si reactii false (+).

Daca copilul dumneavoastra sufera de aceasta boala, el ar trebui sa fie sub supravegherea medicului pediatru si neurologului deoarece acestia stiu cat de des sa va trimita la alte controale si stiu cum trebuie sa il urmareasca.

Deoarece medicamentele antivirale pentru tratarea acestei boli au numeroase reactii adverse, sunt folosite limitat in tratamentul copiilor sau a gravidelor care sufera de boala.

Ar fi importanta prevenirea imbolnavirii mamei dar acest lucru este mai greu deoarece transmiterea infectiei, in timpul sarcinii se face respirator. Daca apare o intarziere in dezvoltarea motorie sau psihica a copilului, gimnastica medicala si stimularea cognitiva este importanta.

Infectia cu citomegalovirus este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

Este mai putin frecventa decat hidrocefalia sugarului.

Din punct de vedere clinic hidrocefalia:

1. Semne acute de hidrocefalie:

• copilul are dureri de cap importante, mai frecvent la sfarsitul noptii, calmate de ridicarea in sezut sau varsatura;
• modificari ale comportamentului: agitat, agresiv sau apatic;
• modificari ale ritmului de somn – veghe: somnolenta diurna, insomnie nocturna;
• semne de gravitate: inclinarea laterala a capului, rigiditatea cefei, devierea in jos a irisului cu imposibilitatea deplasarii lui in somn;

Aceste semne se insotesc de:

• modificari ale fundului de ochi / edem papilar;
• semne pe tomografia computerizata sau pe RMN de hidrocefalie activa si uneori cauza acesteia (tumora, malformatie);
• perimetrul cranian normal.

2. Semne de hidrocefalia subacuta sau cronica:

• macrocranie importanta,
• cefalee intermitenta,
• nistagmus,
• scaderea acuitatii vizuale,
• regres neuropsihic,
• modificari ale comportamentului,
• tulburari endocrine: obezitate, hipogonadism,
• intelect variabil,
• examen neurologic normal sau cu semne clinice.

Se folosesc aceleasi investigatii ca si pentru sugar.
Dintre cauzele importante care cauzeaza hidrocefalia amintim:

1. Tumorile: cea mai vrecventa cauza la aceasta varsta.
2. Malformatii cerebrale.
3. Infectii si hemoragii intracerebrale.

Tratament cand s-a diagnosticat hidrocefalia:

1. Indepartarea neurochirurgicala a cauzei care a produs hidrocefalia: tumora, malformatie.
2. Drenajul LCR in exces se poate face prin:

• drenaj extern (este o metoda tranzitorie de drenaj, deoarece LCR este colectat intr-o punga, in afara craniului  fiind un mare pericol de infectie). Se foloseste in meningite, hemoragii sau in cazul unui LCR bogat in proteine care ar infunda drenajul.
• drenaj intern: drenarea LCR printr-un tub prevazut cu o valva care permite circulatia LCR intr-o singura directie. Tubul este montat in ventricul si merge pe sub piele pana la nivelul peritoneului. Foarte rar tubul de dren se monteaza intre ventricul si atriu. Uneori, cand o tumora cerebrala a determinat o hidrocefalie importanta se face intai drenajul ventriculo-peritoneal si apoi excizia tumorii.

Dintre complicatiile drenajului intern, amintim:

• infundarea tubului,
• afectarea valvei cu: drenarea unei cantitati insuficiente de LCR, remisia incompleta a semnelor clinice

Aceste aspecte sunt pentru hidrocefalia copilului !

Hidrocefalia copilului (2 -17 ani) este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

hidrocefalia sugarului

Hidrocefalia sugarului apare la copilul cu varsta cuprinsa intre o luna si un an.

Din punct de vedere clinic se observa capul copilului care este prea mare pentru varsta lui si de asemenea, capul copilului creste prea rapid. Atentie! Nu orice copil cu capul mare are hidrocefalie. Unii copii pot avea capul mare (macrocranie) pentru ca seamana cu cineva din familie care are capul mai mare.  De aceea ar fi important ca perimetrul cranian sa fie masurat lunar de medicul de familie pentru ca in momentul in care copilul vine la consultatie la medicul specialist sa stim cum a evoluat in timp acesta.

Atentie! Copii care au avut hemoragii sau meningita, au un risc crescut de hidrocefalia sugarului, de aceea este necesar sa faca ecografii repetate pentru a surprinde dilatarea ventriculilor inainte de aparitia semnelor clinice.

Semne severe de hidrocefalia sugarului:

• bombarea fontanelei,

•  suturi craniene distantate,

• pielea craniului subtire, venele dilatate,

• deplasarea in jos a irisului (permanenta),

• devierea spre interior a irisului (strabism congenital),

• miscari dezordonate oculare,

• absenta urmaririi obiectelor,

• varsaturi,

• modificarea comportamentului: agitatie / somnolenta,

• modificari ale examenului neurologic remarcate de familie

• copilul nu se mai dezvolta sau chiar pierde din achizitiile dobandite (de exemplu: a tinut capul si nu-l mai tine, a stat in sezut, si nu mai sta, etc.)

Investigatii necesare in diagnosticul hidrocefalia sugarului:

1. Fund de ochi,
2. Ecografia transfrontanelara si sau tomografia computerizata sau RMN stabilesc:
- existenta hidrocefaliei (confirma sau infirma diagnosticul),
- cauza hidrocefaliei (in special tomografia computerizata si RMN-ul): malformatie, tumora, hemoragie sau calcefiere;
- nivelul obstacolului: intre ventriculi sau la baza craniului;
- daca hidrocefalia este activa sau nu (tomografie computerizata sau RMN).

Investigatii mai putin folosite in hidrocefalia sugarului sunt:

- radiografie de craniu, mai putin sugestiva, poate arata separarea oaselor capului sau existenta unor calcificari;
- angiografia, cand se suspicioneaza o malformatie vasculara ce determina hidrocefalia,
- electroencefalograma arata un aspect de suferinta cerebrala difuza, nespecific,
- punctie lombara cand se suspecteaza o maningita.
Cauzele importante de hidrocefalia sugarului:

1. Infectioase:  meningite bacteriene,  meningite TBC,  cisticercoza
2. Malformatii
3. Tumori
4. Hemoragii cerebrale sau hematoame
5. Intoxicatie cu vitamina A
6. Necunoscute

 Hidrocefalia sugarului trebuie tratata in mod serios.

Hidrocefalia sugarului este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

hidrocefalia neonatala

Hidrocefalia neonatala,

este o hidrocefalie care este prezenta la nastere (ca urmare a unei hidrocefalii fetale) sau care apare in prima luna de viata. Sunt mai multe cauze care pot genera  hidrocefalia neonatala: o hemoragie meningocerebrala sau o meningita neonatala.

Din punct de vedere clinic hidrocefalia neonatala:

- copilul are capul mare sau capul creste mai rapid de cat ar trebui,
- fontanela anterioara poate fi bombata, suturile (legatura intre oasele craniului) pot fi la distanta unul de altul, venele capului pot fi dilatate, vizibile.

Investigatiile folosite pentru diagnosticarea hidrocefalia neonatala sunt:
- ecografie transfrontanelara,
- tomografie computerizata sau RMN.

Pentru a evita o hemoragie intercraniana, se efectueaza ecografii transfrontanelare de rutina la noii nascuti cu greutate mai mica de 1,5 kg.Acest lucru scoate in evidenta hidrocefalia neonatala daca exista.

In orice caz, hidrocefalia neonatala trebuie supravegheata si dupa caz intervenit sau nu prin metode specifice.

Hidrocefalia neonatala este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

hidrocefalia fetala

Hidrocefalia fetala

se defineste ca o tulburare a circulatiei Lichidului Celalo Rahidian (LCR) provocand o acumulare intraventriculara a acestuia, ceea ce determina o dilatare ventriculara progresiva.

LCR se produce inca de la sfarsitul lunii a2a de viata intrauterina. LCR circula prin sistemul ventricular format din 2 ventriculi laterali, un ventricul 3 si un ventricul 4, care comunica intre ele, si, de aici ajunge in sinusurile venoase.

Cauzele hidrocefaliei sunt:
- o productie excesiva de LCR,
- o reabsorbtie necorespunzatoare de LCR,
- un obstacol in circulatia LCR.

Hidrocefalia se poate observa la orice varsta, la unii copii chiar din viata intrauterina. De aceea putem avea hidrocefalia fetala, a sugarului si a copilului. Sunt diferite prin cauze, aspecte clinice si, prognostic.

Pentru hidrocefalia fetala:

- diagnosticul poate fi suspectat la 15 saptamani cu o variatie intre 13 si 16 saptamani de gestatie si afirmat intre 18 si 20 saptamani (de gestatie);

- diagnosticul se bazeaza pe criterii echografice:

1. diametrul biparietal (care se coreleaza cu varsta gestatiei) este distanta intre cele doua oase parietale si practic arata cat de mare este capul;
2. dilatarea ventriculelor (ventriculii sunt cavitatile cu Lichid Cefalo Rahidian care se afla in interiorul creierului).
3. raportul intre dimensiunea ventriculilor si dimensiunea emisferelor cerebrale:

• N: 0,7 la 15 saptamani de gestatie,

• 0,5 la 20 saptamani,

• 0,35 la termen.

O crestere a acestui raport sugereaza hidrocefalai fetala, mai ales daca se asociaza cu cresterea diametrului biparietal. Poate exista si o dilatatie tranzitorie a ventriculilor intre a 16a si a 18a saptamana, si, de aceea diagnosticul de certitudine se pune dupa examene repetate.

Daca s-ar stabili diagnosticul de hidrocefalie, trebuie sa fie cautate si alte malformatii, in primul rand al Sistemului Nervos Central (cu care se asociaza in 90% din cazuri), dar si ale altor organe: rinichi, cord, vase, stomac, intestine, fata, schelet.

Pentru diagnostic in caz de hidrocefalia fetala, sunt necesare:

- ecografia,
- RMN fetal (nu este o metoda folosita des in Romania, mai ales datorita faptului ca echografele au devenit extrem de performante),
- amniocenteza pentru determinarea cariotipului si a alfa fetoproteinei;
- cariotipul este important pentru identificarea unor boli cromozomiale asociate cu hidrocefalia; determinarea alfa fetoproteinei este importanta in identificarea unor malformatii cum ar fi  meningocelul care poate determina hidrocefalia fetala;
- TORCH (dozarea de anticorpi IgM, IgG pentru toxoplasma, citomegalovirus, rubeola, herpes).

Aceste investigatii sunt necesare pentru ca cele mai frecvente cauze de hidrocefalia fetala sunt:
- toxoplasmoza si mai putin inventia cu citomegalovirus,
- malformatii cerebrale din bolile  genetice sau din alte cauze,
- tumorile,
- toxicele, cum ar fi medicamentele,
- hemoragia cerebrala.

Atitudinea terapeutica

Asocierea cu alte malformatii ale Sistemului Nervos Central, in functie de gravitatea lor se poate pune problema intreruperii sarcinii.

Existenta de malformatii ale altor organe, sunt factor de prognostic prost, crescand riscul mortii fetale.

Daca nu sunt identificate alte malformatii se supravegheaza ecografic saptamanal.

Daca hidrocefalia fetala  este activa, ventriculii se dilata, creierul se distruge sau nu se dezvolta corespunzator ceea ce va duce la afectare motorie si, sau psihica. De aceea sarcina se poate intrerupe inainte de termen si se poate face shunt ventriculo-peritoneal ( se pune un tub care dreneaza cantitatea de lichid in exces din ventriculi in peritoneu) sau se poate face drenaj intrauterin, adica montarea unui tub care dreneaza lichidul din ventriculi in cavitatea amniotica (probabil nu in Romania) cat timp, fatul se afla in uterul mamei.

Daca hidrocefalia fetala nu este activa, nu se intervine. Copilul se poate naste si normal dar si prin cezariana, la termen. Se urmareste clinic si ecografic in primele luni de viata, atitudinea terapeutica fiind in functie de evolutie.

Mentiune: acest articol este scris din punctul de vedere al unui neurolog pediatru. Cu siguranta ca medicul ginecolog va poate da mai multe sfaturi si mai multe detalii pentru a opta pentru cea mai buna solutie in caz de …

hidrocefalia fetala.

Hidrocefalia fetala este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

ataxia

Ataxia este definita ca o tulburare a coordonarii miscarii,

care cu toate ca forta musculara este in regula, poate sa impiedice executia miscarii sau sa impiedice contractiile musculare necesare mentinerii pozitiei sau posturii. Ataxia este cinetica daca impiedica miscarea si statica daca impiedica mentinerea posturii.

Ataxia poate fi acuta sau cronica.

Ataxiile acute la randul lor se impart in:

Ataxia de origine toxica, care sunt si cele mai frecvente si in general apar la copii de varsta prescolara carora le-au fost administrate medicamente din grupa tranchilizantelor (de cele mai multe ori accidental). In general o analiza a sangelui arata cu claritate despre ce substanta ingerata este vorba. Uneori si ingerarea unei cantitati mici de alcool poate determina la copilul mic ataxieO instabilitate in mers (ca un om beat) sau nu poate sta in sezut (se clatina), ii trmura mana la prinderea obiectelor, ii tremura capul. acuta.

Ataxia de origine infectioasa, care apar in mod acut in faza de incubatie sau de evolutie a unei maladii virale. Cel mai cunoscut caz este reprezentat de ataxia din varicela care apare cel mai des intre ziua a 2 a si a 6 a dupa eruptie. Evolutia este spre regresie si in general in mai putin de o luna dispare si nu lasa semne.

Ataxia de origine traumatica, sunt extrem de rare si apar datorita unui edem cerebelos acut survenit in timpul unui traumatismLeziune suferita de un organism viu prin loviri violente, taieturi, intepaturi etc.; ansamblul tulburarilor de ordin local si general care apar in urma actiunii unui agent extern violent. cerebral.

Ataxia de origine tumorala sunt in general grave si apar ca urmare a unui sindrom cerebelos care afecteaza nervii cranieni si / sau truchiul cerebral. In general pentru diagnosticare se folosesc CT sau RMN. Hidrocefalia este determinanta pentru ataxieO instabilitate in mers (ca un om beat) sau nu poate sta in sezut (se clatina), ii trmura mana la prinderea obiectelor, ii tremura capul., si, in general tumorile lobilor frontali.

Ataxii ce apar in cursul maladiilor metabolice cum ar fi hipoglicemia care, desi pare banal, poate fi responsabila.

Ataxii erediatre paroxistice care sunt impartite in doua forme: ataxia tranzitorie de tip I, cu episoade scurte ce apar dupa efort sau surpriza in general la copii prescolari si scolari si este cauzata genetic de o mutatie pe  bratul scurt al cromozomului 12, si ataxia tranzitorie de tip II care asociaza nistagmus cand privirea este in jos si lateral. Sunt ataxii de durata mai lunga decat cele de tip I, iar ca durata se intind pe parcursul orelor sau chiar a zilelor. Apar si la varste de peste 10 ani catre adolescenta. Gena responsabila de aceste probleme sa afla pe cromozomul 19.

Ataxiile cronice sunt si ele cerebeloase, senzitive si vestibulare si ca si cele acute imbraca o diversitate de forme.

Ataxia

Ataxia este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

toxoplasmoza

Toxoplasmoza este data de

toxoplasma – un parazit care se poate transmite la om prin ingestia de carne insuficient preparata sau consumul de legume, fructe, insuficient spalate.

Un rol important il are pisica, ea fiind gazda acestui parazit, deoarece materiile fecale eliminate de ea pot contamina apa, solul, legumele si fructele. Chistii acestui parazit, se gasesc in carnea animalelor.

Copilul este afectat prin transmiterea infectiei de la mama in timpul sarcinii. Foarte rar daca mama a fost infectata inainte de a fi gravida, boala devine activa in timpul sarcinii si afecteaza fatul. Rareori s-a identificat infectarea consecutiva a doua sarcini.
Cel mai frecvent, toxoplasmoza este dobandita in trimestrul III de sarcina si duce la afectarea oculara a copilului.
Daca infectia se manifesta la nou nascut, este severa, afectand atat creierul cat si alte organe: ficat, splina, ochi.
La nivel cerebral poate aparea meningoencefalita acuta, hidrocefalie, calcificari cerebrale. Consecintele acestor leziuni, sunt: epilepsie, retard motor si psihic, microcefalie.
Cei care nu au semne clinice de toxoplasmoza la nastere, trebuie sa fie urmariti oftalmologic, deoarece afectarea retinei secundare infectiei se poate manifesta si in adolescenta.
Este foarte importanta testarea femeilor gravide la prima vizita prenatala. Retestarea mamelor se face chiar la o luna in unele tari cum ar fi Franta unde toxoplasmoza este foarte frecventa sau la trei luni in alte tari.
In functie de prezenta sau absenta unor anticorpi specifici toxoplasmei se ia decizia continuarii investigatiilor pentru a evidentia afectarea fatului, si in functie de acest lucru urmarea unui tratament sau chiar intreruperea sarcinii.

Deoarece consecintele pentru toxoplasmoza sunt atat de importante este esentiala prevenirea ei:

- ingestia de carne bine preparata termic,
- evitarea contactului fecalelor de pisica,
- spalarea pe maini dupa contactul cu solul,
- spalarea corespunzatoare a legumelor si fructelor.

Toxoplasmoza reprezinta infestarea cu toxoplasma.

Toxoplasmoza este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica