piruvat de hidrogenaza

Piruvat de hidrogenaza este o enzima, iar lipsa ei determina

una dintre cele mai frecvente boli neurodegenerative asociate cu afectarea metabolismului mitocondrial. Boala neurodegenerativa inseamna o boala in care se produce distrugerea progresiva a creierului, copilul fiind afectat treptat pe plan motor, psihic, comportamental. Cand spunem “distrugerea creierului” aceasta presupune inlocuirea neuronilor cu celule care nu au functii importante ca acestia.

Mitocondriile sunt parti importante din celule cu rol in producerea de energie. Afectarea metabolismului mitocondriilor inseamna afectarea producerii de energie in fiecare celula a organismului.

Deficienta de piruvat de hidrogenaza este o boala rara (1 caz la 36000). Majoritatea mutatiilor sunt sporadice, adica boala nu se transmite de la parinti, deci boala  poate aparea intamplator la un copil, chiar daca parintii sunt sanatosi. Aparitia unui alt copil cu aceiasi boala, in aceiasi familie este foarte scazuta.

Piruvat de hidrogenaza este o enzima formata din mai multe “parti”. Din acest motiv, in functie de afectarea unei “parti” pot fi implicati diferiti cromozomi, cel mai frecvent, cromozomul “X”. In ceea ce priveste sexul, persoanele de sex masculin sunt mai afectate ca cele de sex feminin desi exista si femei care au simptome severe.

In ceea ce priveste varsta de aparitie a deficientei de piruvat de hidrogenaza, simptomele pot fi prezente de la nastere. Sunt copii care au deficit sever de piruvat de hidrogenaza. Lipsa de energie in neuroniElementele structurale si funcționale de baza al sistemului nervos compusi dintr-un corp celular protoplasmatic, care conține un nucleu, si din prelungiri protoplasmatice., in timpul dezvoltariilor in viata fetala duce la marformatii cerebrale importante si simptome de la nasterea copiilor.

Formele moderate apar sub varsta de un an, copilul avand o intarziere in dezvoltarea motorie.

Copii cu forme mai putin severe de obicei au simptome in mica copilarie manifestate prin letargieStare patologica caracterizata printr-un somn adanc, de lunga durata, si prin pierderea cunostintei si a capacitstii de miscare. Apatie, amorteala, inactivitate totala. si ataxieO instabilitate in mers (ca un om beat) sau nu poate sta in sezut (se clatina), ii trmura mana la prinderea obiectelor, ii tremura capul..

Simptomele deficientei de piruvat de hidrogenaza

sunt nespecifice, te duc in eroare, mai ales pentru ca sunt boli rare, boli care nu se diagnosticheaza in tara si de care am inceput sa fim constienti in prezent, dupa ce a aparut posibilitatea sa trimitem probe de sange, urina, LCR in laboratoarele din strainatate. Dintre aceste simptome precizez:

• apetit redus,
• retard al cresterii,
• varsaturi frecvente,

simptome neurologice progresive:

• achizitii motorii necorespunzatoare varstei, si mai important, pierderea celor achizitionate,
• retard mintal,
• convulsii,
• perioade de ataxieO instabilitate in mers (ca un om beat) sau nu poate sta in sezut (se clatina), ii trmura mana la prinderea obiectelor, ii tremura capul.,
• miscari oculare anormale.

Simptome respiratorii:

• respiratii frecvente,
• pauze respiratorii,
• dificultate in a respira.

Treptat, simptomele neurologice se agraveaza, copilul ajunge sa nu mai tina nici capul, este moale, cu miscari anormale la maini sau cu episoade de intarire a membrelor, nu mai urmareste cu privirea, are convulsii, respira cu dificultate. Apar perioade in care copilul intra intr-o stare de coma prin cresterea crizelor care uneori pot fi reversibile, dar nu si leziunile cerebrale care apar.

Testele de laborator disponibile in tara, ridica suspiciunea bolii, dar nu stabileste cu exactitate diagnosticul.

Ce investigatii se pot face in tara ? In caz de suspiciune de deficienta de piruvat de hidrogenaza, se impune:

• RMN cerebral. Daca boala debuteaza prenatal, modificarile sunt mai importante. Creierul este atrofiat, inlocuit de lichid cefalo – rahidian (LCR), absenta corpului calos (o structura a creierului care face legatura intre emisfera dreapta si cea stanga ). Daca boala debuteaza mai tarziu:  zone in care au fost distrusi si inlocuiti cu cavitati pline de LCR, sau cu “cicatrici” situate atat in creierul mare cat si in cel mic, nervul optic, maduva spinarii.
• dozarea unor aminoacizi in urina, in unele laboratoare.

Nu sunt disponibile in tara:

• dozarea de acid lactic si acid piruvic in sange  si LCR.
• determinarea activitatii enzimei in leucocite si fibroblasti (celule din piele).

Copii la care boala a debutat devreme mor in primii ani de viata, ceilalti la care boala a debutat mai tarziu, pot trai, dar nu intotdeauna pana in adolescenta.

Toti copii se nasc cu o cantitate mica de enzima pentru ca altfel nu pot supravietui. Cu cat cantitatea de enzima este mai mare, cu atat simptomele sunt mai usoare.

Nu exista un tratament pentru deficienta de piruvat de hidrogenaza, s-au incercat diverse medicamente nespecifice cum ar fi tiamina (vitamina B1), carnitina, acid lipoic, care sunt in cantitate mai mica in organism, prin deficienta de piruvat de hidrogenaza.

Ca dieta se recomanda scaderea cantitatii de carbohidrati in alimentatie; acestia sa reprezinte 10% din aportul caloric, sau, dieta ketogenica (scaderea aportului de carbohidrati si cresterea celui de grasimi).

Deficienta de piruvat de hidrogenaza este o afectiune ce duce la deces.

Deficienta de piruvat de hidrogenaza este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

Sindromul TURNER

Sindromul TURNER este o maladie cromozomiala ce afecteaza exclusiv femeile

si care cuprinde o serie de manifestari determinate de lipsa unui cromozom X.  Afectiunea poarta mai multe denumiri: monosomia X, sindrom Bonnevie – Ullrich sau Ullrich -Turner, disgenezie gonadala sau asa cum este cunoscut la noi, Sindromul TURNER.
Sindromul TURNER este o boala genetica ce afecteaza numai fetitele si femeile. Cromozomii sunt localizati in nucleul fiecarei celule din organism. Din punct de vedere genetic, ei contin informatiile ce sunt necesare dezvoltarii (si functionarii optime) a intregului organism. La om, fiecare celula contine 46 cromozomi grupati in perechi.  Dintre acestia,  2 se numesc cromozomi sexuali si au functia de a stabili sexul copilului.

La Sindromul TURNER, acesti cromozomi lipsesc (sau, este posibil sa lipseasca numai unul din ei). Cromozomul “afectat” poate proveni de la oricare dintre cei 2 parinti. Genele care lipsesc din acel cromozom sunt responsabile de trasaturile fizice si hormonale pentru sindromul Turner. Pana acum, nu se stie ce provoaca anomaliile celui de-al doilea cromozom.
Sindromul TURNER, este o maladie ce afecteaza o nastere din 2500, deci se poate spune din punct de vedere statistic ca este destul de raspandit (dupa alte statistici 1 din 2000 de nascuti vii).
Sindromul Turner este o aneuploidie, caracterizata prin absenta sau printr-un defect al unui cromozom X (vezi exemplificarea unui cariotip pentru Sindromul TURNER).

Sindromul TURNER,  nu ameninta viata direct, si cu tratamente eficiente, unele femei pot avea o viata activa, chiar  si copii.

Simptomele la sindromul TURNER sunt variate si difera mult de la caz la caz.

Sunt fetite ce prezinta majoritatea caracteristicilor sau altele care prezinta foarte putine. Dintre acestea enumeram:

• talia este mica inca de la nastere
• fata in forma triunghiulara
• ochii sunt asezati mai departat decat la persoanele normale
• pleoape mai lasate peste ochi decat normal
• urechile sunt mai jos inserate
• gat palmat (este un semn vazut inca de la nastere pentru Sindromul TURNER)
• maxilarul ingust
• palat ogival
• dantura apare mai tarziu decat in cazul copiilor normali
• dinti supranumerari (mai multi ca numar decat la o persoana normala)
• toracele are forma de scut
• IQ in limite normale (in unele cazuri, Sindromul TURNER afecteaza prin scadere IQ-ul)
• unghii scurte si convexe (se incovoaie in sus)
• dezvolatare insuficienta a organelor genitale
• implantarea joasa a firelor de par de la nivelul cefei, parul coboara pe ceafa
• sterilitate
• numar crescut de alunite pe toata suprafata  pielii
• strabism (afectiune oculara)
• scolioza (deformare a coloanei vertebrale)
• afectiuni cardiace (diverse)
• hipertensiune arteriala (este prezenta in general la persoanele cu Sindromul TURNER )
• afectiuni renale
• afectiuni tiroidiene (hipotiroidie)
• infectii otice frecvente cauzate de inserarea mai jos a urechilor
• dezvoltare anormala a oaselor (in special a celor de la cot)

Pentru o diagnosticare prenatala cu Sindromul TURNER, afectiunea poate fi pusa in evidenta pe baza determinarii cariotipului. Pentru aceasta, se examineaza cromozomii celulelor fetale obtinute prin prelevare prin amniocenteza din lichidul amniotic.
Dupa nastere,  (daca medicul neonatolog suspecteaza Sindromul TURNER), se poate face o determinare a cariotipului daca se observa anomalii fetale, sau daca nou-nascuta prezinta pliuri si cute de piele in plus la nivelul gatului (gat palmat), daca statura este mai mica decat media, in cazul pubertatii intarziate sau in cazul menstruatiilor neregulate.
La fetitele cu sindromul Turner, desi nivelul IQ-ului este in limite normale, acestea pot avea deseori dificultati sociale si de invatare. Pot avea probleme cu conceptele non-verbale, asa cum sunt cele matematice sau orientarea in spatiu.

Fetitele cu sindromul Turner pot sa aiba anumite caracteristici fizice tipice acestei boli. Unele din ele pot sa fie observate inca de la nastere, altele pot sa apara mai tarziu: pieptul lat, ochii sunt “lenesi”, plafus, unghii intoarse in sus, brate catre exterior (cubitus valgus).

Tratament pentru vindecarea in caz de Sindromul TURNER nu exista, insa, cutele de piele in plus se pot indeparta pe cale chirurgicala  si se pot administra hormoni de crestere cu succes. Se practica terapii cu estrogeni pentru a declansa pubertatea si progesteron pentru a declansa ciclul menstrual care in general se administreaza pana la menopauza. Eficienta tratamentelor este mare, astfel incat multe din femeile afectate de sindromul Turner au o viata aproape normala.  In ultimii ani chiar femeile cu sindromul Turner apeleaza tot mai des la fertilizare in vitro pentru a ramane insarcinate.

Cu ingrijire medicala adecvata femeia poate duce sarcina la termen si poate naste normal chiar daca prezinta sindromul Turner.

Sindromul TURNER este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

Sindrom DOWN

Sindrom DOWN, numit si Trisomia 21,

este una dintre cele mai frecvente boli genetice si cea mai frecventa cauza de retard mental.

Sindrom Down reprezinta o afectiune cromozomiala din nastere ce este prezenta la fat inca din momentul conceperii. Datorita faptului ca 23 de cromozomi sunt mosteniti de la mama si 23 de la tata ne fac sa mostenim trasaturile de la ambii parinti. Dar ce se intampla cand in loc de 46 comozomomi, printr-o greseala, avem 47 ? Jérôme Lejeune a descoperit in 1959 ca Sindrom Down este cauzat de prezenta unui cromozom 21 in plus.
Frecventa aparitiei sindrom DOWN, creste cu varsta mamei:

• daca varsta mamei este intre 15-29 ani apare 1 caz la 1500 nasteri,
• daca varsta mamei este intre 30-34 ani apare 1 caz la 800 nasteri,
• daca varsta mamei este intre 35-39 ani apare 1 caz la 270 nasteri,
• daca varsta mamei este intre 40-44 ani apare 1 caz la 100 nasteri,
• peste 45 ani apare 1 caz la 50 nasteri.

Frecventa sindrom DOWN este crescuta si la mamele foarte tinere.

Tabloul clinic al sindrom DOWN

In majoritatea cazurilor diagnosticul este evident de la nastere, observandu-se fata copilului care are un aspect particular.
Cateva dintre caracteristicile clinice:

• capul mai mic, rotund, turtit la spate; fontanela anterioara se inchide tarziu,
• fata rotunda, ochii orientati oblic (aspect oriental), distantati, gura mica, adesea deschisa si cu limba in afara ei (deoarece limba are dimensiuni mai mari), dintii mai putin dezvoltati si situati necorespunzator,
• urechile mici, situate mai jos, malformate,
• gatul scurt,
• palma este lata, patrata, uneori fiind prezenta o singura linie care o imparte in 2 parti (in mod normal exista mai multe linii la nivelul palmei); degetul mic este scurt si curbat,
• la picior, degetele 2 si 3 sunt unite, si exista un spatiu mai mare intre degetul 1 si 2 (numaratoarea incepe de la degetul mare),
• malformatii genitale cum ar fi penis si scrot mici, absenta testiculelor in scrot; fetele rar au copii, baietii niciodata (dezvoltarea necorespunzatoare a ovarelor si testiculelor determina infertilitate),
• malformatii cardiace foarte frecvente si foarte importante deoarece severitatea lor poate conditiona supravietuirea,
• malformatii digestive mai rare,
• afectarea tiroidei (motiv pentru care este necesara determinarea hormonilor tiroidieni).

Alte informatii despre copii cu sindrom DOWN:

• copiii au greutate mica la nastere,
• prezinta o intarziere in dezvoltarea motorie (stau in sezut inspre 1 an, merg spre 2 ani),
• cresterea este lenta, ating inaltimea maxima in jurul varstei de 15 ani,
• intarziere in achizitionarea limbajului; progresele pe plan intelectual sunt lente dar progresive, in schimb maximul de performanta este la 7 ani,
• in general sunt prietenosi, fericiti, le place muzica; sunt copii afectuosi, dar pot prezenta dificultati in stabilirea relatiilor cu ceilalti; unii dintre ei pot fi agitati, altii pot prezenta depresii,
• epilepsia apare in 5-6% dintre cazuri cu 2 varfuri la copilul mic si peste 35 ani; la pacientii varsnici aparitia crizelor epileptice se asociaza cu evolutia spre dementa (dementa apare la 1/3 din pacienti la 40 ani reducand supravietuirea),
• hipoacuzia si surditatea sunt mai frecvente ca la alti copii; evidentierea severitatii afectarii auzului se poate face chiar sub 6 luni cu ajutorul potentialelor evocate auditive,
• predispozitie crescuta pentru infectii sau unele boli cum ar fi leucemia (de 15 ori mai frecventa ca in populatia generala); mortalitate crescuta prin boli respiratorii, in special pneumonii,
• instabilitatea coloanei cervicale (risc crescut de luxatii, displazii ale soldului).

Ce putem face daca avem copilul diagnosticat cu sindrom DOWN?
Ca in orice boala genetica nu exista un tratament specific pentru vindecarea afectiunii. Este necesar:

• kinetoterapia, gimnastica medicala ajutandu-i pe copii sa mearga mai repede (majoritatea copiilor au musculatura moale si articulatiile foarte mobile),
• stimulare psihica (ergoterapie),
• logopedie,
• corectarea deficientelor de auz,
• interventii chirurgicale pentru malformatii cardiace si digestive majore,
• protejarea copilului de infectii.

Diagnostic
Diagnosticarea antenatala cu sindrom DOWN se face prin mai multe metode:

• amniocenteza (extragerea de lichid amniotic) si studierea celulelor acestuia, a numarului de cromozomi, determinandu-se cu exactitate prezenta malformatiei genetice de la 16 saptamani de gestatie,
• dozarea in sangele mamei a unor hormoni, modificarile acestora sugerand o sarcina cu risc crescut pentru unele boli, nu numai sindrom-ul DOWN,
• ecografia in timpul sarcinii poate evidentia prezenta unor malformatii cardiace si digestive, un femur mai scurt, un pliu cutanat suplimentar la nivelul gatului (semne sugestive pentru boala).

Diagnosticul postnatal de sindrom DOWN este sugerat de 10 elemente prezente la nastere:

• hipotonie,
• reflex Moro lenes, (link la reflexe arhaice !)
• hiperlaxitatea articulara,
• exces de piele la nivelul gatului,
• profil turtit al fetei,
• ochi cu aspect mongoloid,
• malformatii ale urechii,
• displazie la nivelul soldului,
• degetul mic scurt si incurbat,
• pliu palmar sau plantar unic.

Sunt suficiente 6 elemente pentru sugerarea diagnosticului sindrom-ului DOWN.
Confirmarea diagnosticului se face prin determinarea cariotipului din sangele fetal (antepartum) si din sangele copilului (dupa nastere) (exemplu de cariotip ce prezinta trisomia 21).

Sindrom DOWN este o boala importanta cu urmari grele.

Sindrom DOWN este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

Sindromul X fragil

Sindromul X fragil este o boala cu transmitere genetica,

fiind a doua cauza de retard mintal dupa sindromul Down. Boala este caracterizata prin prezenta unei structuri anormale la nivelul unei zone din cromozomul X si este mai frcventa la baieti decat la fete. Exista purtatori sanatosi care au modificari mai mici la nivelul cromozomului X, atat fete cat si baieti, dar care au riscul de transmitere a bolii urmasilor.

Aspecte clinice pentru sindromul X fragil

Tabloul clinic presupune trei semne majore: retard mental, dismorfism facial si macroorhidie; aceste semne sunt prezente la baietii cu mutatie completa.
Retardul mental
Unii copii pot fi sever afectati de sindromul X fragil, altii pot avea doar o afectare usoara a performantelor intelectuale sau chiar intelect de limita (intre normal si retard usor). Afectarea limbajului este proportionala cu afectarea intelectuala (absenta limbajului la cei cu retard profund, ecolalie, adica repetarea de cuvinte sau silabe pe care copilul le aude la anturaj, la cei cu retard mediu). Cu varsta se remarca un declin intelectual, retardul accectuindu-se in perioada post pubertara si la adult.
Tulburarile de comportament apar la 80% din pacientii cu sindromul X fragil, fiind caracterizata prin hiperactivitate, imulsivitate, atentie redusa.
Poate aparea si autism la 60% dintre pacienti, sau doar elemente autiste cum ar fi: batai din palme, miscari repetitive ale mainilor, fara scop, evitarea privirii ochi in ochi.
Dismorfism facial
In mica copilarie capul este mare, urechile mari, departate de craniu. La adult, capul este mic, fata alungita, fruntea inalta, buze groase, buza inferioara rasfranta.
Macroorhidia (testicole cu dimensiuni crescute)
Este prezenta dupa pubertate si la adult.
Mai rar pot aparea si alte semne:

• Hiperlaxitate ligamentara,
• Articulatii hiberextensibile,
• Picior plat,
• Malformatii cardiace,
• Epilepsia

Femeile care au modificari complete la nivelul cromozomului X nu au aspectul clinic caracteristic bolii, dar unele au retard mediu, altele au un intelect de limita, sau dificultati de invatare sau ambele. Unele femei desi au intelect normal pot avea probleme psihiatrice.

Diagnostic
Diagnosticul bolii este greu de stabilit in special la baieti inainte de pubertate si la femeile purtatoare ale malformatiei genetice, dar la care lipsesc aspectele fizice caracteristice.
Un istoric familial de retard mental este important, dar acesta apare doar la o treime din pacienti.
Evidentierea anomaliilor prezente la nivelul cromozomului X este singura metoda de diagnostic si acest lucru se face si la noi in tara in unele centre universitare.
Diagnosticul prenatal se face prin studierea celulelor din lichidul amniotic sau a celor dintr-un strat al placentei.

Tratament pentru sindromul X fragil

Nu exista un tratament specific al bolii dar se poate face tratament logopedic, ergoterapie, terapie comportamentala. Speranta de viata a pacientilor cu sindromul X fragil este aceiasi ca in populatia normala.

Sindromul X fragil este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica