keppra

1 CE ESTE KEPPRA SI PENTRU CE SE UTILIZEAZA

Keppra 100 mg/ml solutie orala este un medicament antiepileptic (un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice).
Keppra este utilizat:

• ca tratament unic in crizele convulsive partiale cu sau fara generalizare secundara, noudiagnosticate, la pacienti incepand cu varsta de 16 ani.

• ca tratament adjuvant, asociat altui medicament antiepileptic pentru: crizele convulsive partiale, cu sau fara generalizare, la pacienti incepand cu varsta de 1 luna. crizele mioclonice la pacienti cu epilepsie mioclonica juvenila, incepand cu varsta de 12 ani, crizele tonico-clonice primar generalizate la pacienti cu epilepsie generalizata idiopatica incepand cu varsta de 12 ani.

2. INAINTE SA LUATI KEPPRA
Nu luati Keppra

• Daca sunteti alergic (hipersensibil) la levetiracetam sau la oricare dintre celelalte componente ale Keppra.

Aveti grija deosebita cand utilizati Keppra

• Daca aveti probleme cu rinichii, urmati sfatul medicului dumneavoastra. Acesta poate decide daca doza administrata trebuie modificata.

• Daca observati o incetinire a cresterii sau o dezvoltare pubertara anormala la copilul dumneavoastra, va rugam sa va adresati medicului dumneavoastra.

• Daca observati o crestere a severitatii crizelor (de exemplu, cresterea numarului de crize), va rugam sa-l contactati pe medicul dumneavoastra.

La un numar mic de pacienti tratati cu medicamente antiepileptice precum Keppra s-a constatat aparitia unor ganduri de auto-vatamare sau de sinucidere. Daca aveti orice simptom de depresie si/sau ideatie suicidara, va rugam sa-l contactati pe medicul dumneavoastra.
Utilizarea altor medicamente
Va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului daca luati sau ati luat recent alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fara prescriptie medicala.
Utilizarea Keppra cu alimente si bauturi
Keppra se poate administra cu sau fara alimente. Ca masura de siguranta nu utilizati Keppra in asociere cu bauturi alcoolice.
Sarcina si alaptarea
Adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului pentru recomandari inainte de a lua orice medicament.Va rugam sa va anuntati medicul daca sunteti gravida sau credeti ca ati putea fi gravida. Keppra nu trebuie administrat in timpul sarcinii decat daca este absolut necesar. Riscul posibil asupra fatului nu este cunoscut. Studiile la animale au aratat existenta unor efecte nedorite asupra functiei de reproducere, la doze mai mari decat cele necesare pentru a va controla crizele. Nu se recomanda alaptarea in timpul tratamentului.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Keppra va poate afecta capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi orice unelte sau utilaje, deoarece va poate provoca stare de somnolenta. Aceasta se intampla indeosebi la inceputul tratamentului sau dupa cresterea dozei. Nu trebuie sa conduceti vehicule sau sa folositi utilaje pana cand nu se stabileste ca abilitatea dumneavoastra pentru aceste activitati nu este afectata.
Informatii importante despre unele componente Keppra
Keppra solutie orala contine parahidroxibenzoat de metil (E218) si parahidroxibenzoat de propil (E216), care pot provoca reactii alergice (posibil de tip intarziat). Daca medicul dumneavoastra v-a atentionat ca aveti intoleranta la unele categorii de glucide, va rugam sa-l intrebati inainte de a utiliza acest medicament.

3. CUM SA LUATI KEPPRA

Luati intotdeauna Keppra exact asa cum v-a spus medicul dumneavoastra. Trebuie sa discutati cu medicul dumneavoastra daca nu sunteti sigur. Keppra trebuie administrat de doua ori pe zi, o data dimineata si o data seara, la aproximativ acelasi moment al zilei. Luati solutia orala asa cum v-a recomandat medicul dumneavoastra.
Monoterapie
Dozele recomandate la adulti si adolescenti (incepand cu varsta de 16 ani)
Doza uzuala este cuprinsa intre 10 ml (1000 mg) si 30 ml (3000 mg) zilnic, divizata in 2 prize pe zi. Cand veti incepe sa luati Keppra, medicul dumneavoastra va va prescrie o doza mai mica in primele 2 saptamani, apoi va va prescrie cea mai mica doza recomandata.
Terapie adjuvanta
Dozele recomandate la adulti si adolescenti (12 – 17 ani) cu greutate de 50 kg sau mai mult
Doza uzuala este cuprinsa intre 10 ml (1000 mg) si 30 ml (3000 mg) zilnic, divizata in 2 prize pe zi
Dozele recomandate la sugari (intre 6 si 11 luni), copii mici (intre 12 si 23 luni), copii (intre 2 si 11 ani) si adolescenti (12 – 17 ani) cu greutate sub 50 kg
Doza uzuala este cuprinsa intre 0.20 ml (20mg) si 0.6 ml (60 mg) pe kg greutate corporala zilnic, divizata in 2 prize pe zi. Cantitatea exacta de solutie orala ,trebuie sa fie administrata utilizand fie seringa de 3 ml cu gradatii de 0,1ml fie seringa de10 ml cu gradatii de 0,25 ml in functie de doza.

Dozele recomandate la sugari (intre 1 lunasi 6 luni).

Doza uzuala este cuprinsa intre 0,14 ml (14 mg) si 0,42 ml (42mg) pe kg greutate corporala zilnic divizata in 2 prize pe zi. Cantitatea exacta de solutie orala trebuie sa fie administrata utilizand seringa de 1 ml cu gradatii de 0,05ml.

Mod de administrare

Solutia orala poate fi diluata intr-un pahar cu apa. Instructiuni pentru utilizare:

Deschideti sticla: apasati capacul si invartiti-l in sens invers acelor de ceasornic

Introduceti adaptorul seringii in gatul flaconului Asigurati-va ca este bine fixat.

Rasturnati flaconul

Umpleti seringa cu o cantitate mica de solutie prin retragerea pistonului in jos), apoi impingeti piston in sus, pentru a elimina orice bula de aer posibila,in final, trageti pistonul in jos pana la gradatia corespunzatoare cantitatii in mililitri (ml) prescrisa de medicul dumneavoastra

Durata tratamentului

Keppra implica un tratament de lunga durata. Utilizati Keppra atata timp cat va recomandat medicul dumneavoastra.

Nu intrerupeti tratamentul fara a discuta in prealabil cu medicul dumneavoastra, pentru ca intreruperea tratamentului poate fi urmata de cresterea numarului de crize. Numai medicul poate decide intreruperea tratamentului cu Keppra si va va instrui in legatura cu modul in care se face aceasta, prin scaderea gradata a dozei administrate.

Daca luati mai mult decat trebuie din Keppra

Reactiile adverse care pot sa apara in caz de supradozaj cu Keppra sunt somnolenta, agitatie, agresivitate, scaderea vigilentei, inhibarea respiratiei si coma. Adresati-va medicului dumneavoastra in cazul in care ati luat o cantitate mai mare de solutie decat trebuie. Medicul dumneavoastra va stabili cel mai bun tratament posibil pentru supradoza.

Daca uitati sa luati Keppra

Adresati-va medicului dumneavoastra daca nu ati luat una sau mai multe doze. Nu luati o doza dubla pentru a compensa doza/dozele uitate.

Daca incetati sa luati Keppra

Similar altor medicamente antiepileptice, intreruperea tratamentului cu Keppra trebuie facuta treptat, pentru a evita cresterea numarului de crize.

Daca aveti orice intrebari suplimentare cu privire la acest medicament, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului.

4. REACTII ADVERSE POSIBILE, Keppra

Ca toate medicamentele, Keppra poate avea reactii adverse, cu toate ca nu apar la toate persoanele. Spuneti medicului dumneavoastra daca aveti oricare dintre aceste reactii adverse si acestea sunt deranjante.

Unele reactii adverse, cum sunt somnolenta, oboseala si ametelile pot fi mai frecvente la inceputul tratamentului sau la cresterea dozei. Acestea vor diminua in timp.

Frecventa reactiilor adverse enumerate mai jos este definita utilizand urmatoarea conventie:

• foarte frecvente (afecteazǎ mai mult de 1 utilizator din 10)
• frecvente (afecteazǎ 1 pana la 10 utilizatori din 100)
• mai putin frecvente (afecteazǎ 1 pana la 10 utilizatori din 1000)
• rare (afecteazǎ 1 pana la 10 utilizatori din 10000)
• foarte rare (afecteazǎ mai putin de 1 utilizator din 10000) cu frecventa necunoscutǎ (frecventa nu poate fi estimatǎ din datele disponibile).

Reactii adverse foarte frecvente:

• somnolenta
• astenie/fatigabilitate (oboseala).

Reactii adverse frecvente:

• infectie, rinofaringita;
• scaderea numarului de trombocite;
• anorexie (lipsa poftei de mancare); crestere in greutate;
• agitatie, depresie, instabilitate emotionala/oscilatii ale dispozitiei, ostilitate sau agresivitate, insomnie, nervozitate sau iritabilitate, tulburari de personalitate (tulburari de comportament), tulburari de gandire (gandire inceata, incapacitate de concentrare);
• ameteli (senzatie de instabilitate), convulsii, dureri de cap, hiperkinezie (hiperactivitate), ataxieO instabilitate in mers (ca un om beat) sau nu poate sta in sezut (se clatina), ii trmura mana la prinderea obiectelor, ii tremura capul. (incapacitate de a coordona miscarile), tremor (tremuraturi involuntare), amnezie (pierderea memoriei), tulburari de echilibru, tulburari de atentie (pierderea capacitatii de concentrare), tulburari de memorie (uitare);
• diplopie (vedere dubla); vedere incetosata;
• vertij (senzatie de invartire);
• tuse (accentuarea tusei existente);
• dureri abdominale, greata, dispepsie (indigestie), diaree, varsaturi;
• eruptii trecatoare pe piele, eczema, mancarimi;
• mialgie (dureri ale muschilor);
• raniri accidentale;

Reactii adverse cu frecventa necunoscuta:

• scaderea numarului de globule rosii si/sau albe din sange;
• scadere in greutate;
• tulburari de comportament, furie, teama fara motiv, confuzie, halucinatii, tulburari mintale, suicid, tentativa de suicid si ganduri de sinucidere;
• parestezie (furnicaturi);
• pancreatita, insuficienta hepatica, hepatita, anomalii ale testelor hepatice;
• caderea parului, aparitia de vezicule la nivelul pielii, gurii, ochilor si zonei genitale, eruptii pe piele.

Daca vreuna din reactiiile adverse devine grava sau daca observati orice reactie adversa nementionata in acest prospect, va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.

5. CUM SE PASTREAZA KEPPRA

A nu se lasa la indemana si vederea copiilor.

A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe cutie si pe flacon dupa „EXP: ”.
Data de expirare se refera la ultima zi a lunii respective.
A nu se utiliza dupa 7 luni de la prima deschidere a flaconului.

Datorita sensibilitatii la lumina, se va pastra in ambalajul original.

6. INFORMATII SUPLIMENTARE

Ce contine Keppra

Substanta activa este levetiracetam. Fiecare ml contine levetiracetam 100 mg.

Celelalte componente ale Keppra sunt: citrat de sodiu, acid citric monohidrat, parahidroxibenzoat de metil (E218), parahidroxibenzoat de propil (E216), glicirizinat de amoniu, glicerol (E422), maltitol lichid (E965), acesulfam de potasiu (E950), aroma de struguri, apa purificata.

Cum arata Keppra si ce contine cutia
Keppra 100 mg/ml solutie orala se prezinta ca un lichid limpede.

Flaconul din sticla a 300 ml solutie orala Kepra, este ambalat intr-o cutie care contine si o seringa gradata pentru administrare orala, a 10 ml, cu gradatii a 0,25 ml si un adaptor pentru seringa. Flaconul din sticla a 150 ml solutie orala Kepra, este ambalat intr-o cutie care contine si o seringa gradata pentru administrare orala, a 3 ml, cu gradatii a 0,1 ml si un adaptor pentru seringa. Flaconul din sticla a 150 ml solutie orala Kepra, este ambalat intr-o cutie care contine si o seringa gradata pentru administrare orala, a 1 ml, cu gradatii a 0,05 ml si un adaptor pentru seringa.

Detinatorul autorizatiei de punere pe piata si producatorul Detinatorul autorizatiei de punere pe piata: UCB Pharma SA, Alee de la Recherche 60, B-1070 Brussels, Belgia. Producatorul: NextPharma SAS, 17 Route de Meulan, F-78520 Limay, France

Pentru orice informatie legata de acest medicament, va rugam sa contactati reprezentantul local al Detinatorului autorizatiei de punere pe piata.

UCB Pharma Romania S.R.L. Tel: + 40 21 300 29 04

Informatii detaliate despre acest medicament puteti gasi la adresa web a Agentiei Europene a Medicamentului, http://www.ema.europa.eu/

Keppra – UCB Pharma Romania

Keppra este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

fenobarbital

Compozitie Fenobarbital:

fiole continand solutie 10% (200 mg/2 ml) si 4% (40 mg/1 ml) fenobarbital. Comprimate continand 100 mg si 15 mg fenobarbital.

Actiune terapeutica a Fenobarbital-ului:  sedativ, hipnotic cu actiune prelungita, anticonvulsivant.

Indicatii Fenobarbital: sedativ in diferite stari de hiperexcitabilitate, afectiuni medicale sau chirurgicale care necesita sedare (hipertensiune, cardiopatie ischemica etc.) insomnii epilepsie (marele rau epileptic), convulsii la sugari, copii si adulti medicatia prenarcotica, adjuvant al fototerapiei in icterul neo-natal (creste metabolizarea bilirubinei prin inductie enzimatica).

Contraindicatii Fenobarbital:

stari precomatoase si comatoase, parkinsonism, intoleranta la fenobarbital, insuficienta renala, cardiopulmonara si hepatica grava, diabet, porfirie latenta.
Reactii adverse: Poate provoca fenomene paradoxale de excitatie nervoasa si eruptii alergice de tip urticarian. Mod de administrare: Adulti ca sedativ, cate un comprimat de 15 mg la 4 ore (doza poate fi marita la nevoie); hipnotic 1 comprimat de 100 mg seara la culcare (in insomniile grave si la agitati, 2-3 comprimate de 100 mg/zi); in boala Basedow 1/2 comprimat de 100 mg/zi; anticonvulsivant, in intoxicatiile cu stricnina, in tetanos 2-3 fiole/zi i.m.; in epilepsie se incepe cu 1/2 comprimat de 100 mg de 2-3 ori/zi continuandu-se cu 200-300 mg/zi fractionat pana la disparitia convulsiilor. Doza unica maxima de 300 mg; doza zilnica maxima 600 mg; copii – sedativ 6 mg/kg corp/zi in 3 prize oral sau i.m. anticonvulsivant 3-5 mg/kg corp/doza oral sau i.m. Se poate repeta pana la maximum 300 mg. Atentie: Nu se injecteaza i.v. datorita solventului.

Interactiuni medicamentoase: fenobarbitalul scade eficacitatea anticoagulantelor cumarinice chinidinei, ciclosporinei, contraceptivelor hormonale orale, glucocorticoizilor, doxiciclinei, teofilinei prin stimularea metabolizarii lor hepatice (se recomanda doze mai mari din acestea, iar la oprirea administrarii barbituricului, scaderea dozelor, eventual se evita fenobarbitalul); actiunea deprimanta centrala a fenobarbitalului poate fi crescuta de alcool, alte barbiturice si sedative, sulfamide antidiabetice, imipramina (prudenta in asociere).

Forma de prezentare Fenobarbital: cutii cu 5 fiole a 2 ml solutie 10%; cutii cu 100 fiole a 2 ml solutie 10%; cutii cu 5 fiole a 1 ml solutie 4%; cutii cu 30 comprimate a 15 mg; cutii cu 10 comprimate a 100 mg.

Conditii de pastrare Fenobarbital: la adapost de lumina, caldura si umiditate.

Producator Fenobarbital: Zentiva

Fenobarbital comprimate este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

lamictal

Forma de prezentare a Lamictal tablete:

Tablete 25 mg: galben-deschis, rotunde, multifatetate pe una din fete, si plate, imprimate cu ‘Lamictal 25´ pe cealalta, ce contin 25 mg Lamotrigine;
tablete 50 mg: galben-deschis, rotunde, multifatetate pe una din fete, si plate, imprimate cu ‘Lamictal 50´ pe cealalta, ce contin 50 mg Lamotrigine;
tablete 100 mg: galben-deschis, rotunde, multifatetate pe una din fete, si plate, imprimate cu ‘Lamictal 100´ pe cealalta, ce contin 100 mg Lamotrigine;
tablete 200 mg: galben-deschis, rotunde, multifatetate pe una din fete, si plate, imprimate cu ‘Lamictal 200´ pe cealalta, ce contin 200 mg Lamotrigine;
tablete masticabile/dispersibile ce contin 5, 25 sau 100 mg Lamotrigina, care pot fi mestecate, dizolvate in lichid sau inghitite.

Indicatii Lamictal tablete:

Adulti: Lamictal este un medicament antiepileptic (AED) indicat ca terapie asociata sau monoterapie in tratamentul crizelor partiale si generalizate, inclusiv tratamentul crizelor tonico-clonice si al crizelor asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.

Copii: Lamictal este indicat ca terapie asociata in tratamentul epilepsiei, pentru crize partiale si generalizate, inclusiv crizele tonico-clonice si cele asociate sindromului Lennox-Gastaut. Tratamentul initial in monoterapie la pacientii nou diagnosticati nu este recomandat. Dupa ce s-a obtinut controlul crizelor cu terapia asociata, antiepilepticele care se administreaza concomitent se pot retrage, iar pacientii pot continua tratamentul cu Lamictal in monoterapie.

Administrare: Lamictal tablete dispersibile pot fi mestecate, dizolvate intr-un mic volum de apa (cel putin apa sa acopere tableta) sau inghitite cu putina apa. Pentru a ne asigura ca doza terapeutica este adecvata, greutatea copilului trebuie monitorizata, iar dozele folosite trebuie ajustate in functie de aceste modificari. Daca doza calculata, pe baza greutatii corporale a unui copil, nu este echivalenta cu un numar intreg de tablete, doza administrata va fi egala cu cel mai mic numar de tablete intregi.

Dozele recomandate in monoterapie cu Lamictal: Adulti si copii peste 12 ani: Doza initiala de Lamictal in monoterapie este de 25 mg o data pe zi, timp de doua saptamani, urmata de 50 mg o data pe zi, timp de doua saptamani. Dupa aceea, doza poate fi crescuta la maxim 50-100 mg alte 1-2 saptamani pana cand raspunsul optim este obtinut. Doza de intretinere obisnuita pentru obtinerea unui raspuns terapeutic optim este de 100-200 mg/zi administrata o data pe zi sau in doua doze divizate. Anumiti pacienti pot necesita 500 mg/zi de Lamictal pentru obtinerea raspunsului terapeutic dorit. Datorita riscului aparitiei rashului, doza initiala si cele care urmeaza nu vor fi depasite.

Dozele recomandate in terapia asociata cu Lamictal: Adulti si copii (in virsta de peste 12 ani): La pacientii tratati cu valproat cu/fara alt medicament anti-epileptic (AED), doza initiala de Lamictal este de 25 mg (o zi da, urmatoarea nu) timp de doua saptamani, urmata de 25 mg Lamictal, o data pe zi, timp de 2 saptamani. Dupa aceea, doza poate fi crescuta cu maxim 25-50 mg la fiecare 1-2 saptamani pana cand raspunsul optim este obtinut. Doza de intretinere uzuala, pentru a obtine un raspuns terapeutic optim este de 100-200 mg/zi intr-o singura doza sau in doua doze divizate. La acei pacienti care folosesc medicamente antiepileptice (AED) inductoare enzimatic cu/fara alte medicamente antiepileptice (cu exceptia valproatului), doza initiala de Lamictal este de 50 mg o data pe zi timp de 2 saptamani, urmata de 100 mg/zi, administrata in doua doze divizate, timp de 2 saptamani. Dupa aceea, doza poate fi crescuta pana la maxim 100 mg la fiecare 1-2 saptamani, pana cand se obtine raspunsul terapeutic optim. Doza obisnuita de intretinere, pentru obtinerea raspunsului optim este de 200-400 mg/zi, administrata in doua doze divizate. Anumiti pacienti pot necesita 700 mg/zi Lamictal, pentru a obtine raspunsul terapeutic adecvat. La pacientii care primesc medicamente antiepileptice (AED), la care interactiunile farmacocinetice cu Lamictal nu sunt cunoscute in mod obisnuit (vezi “Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiuni”), se va utiliza cresterea dozelor de Lamictal la fel ca in terapia asociata cu valproat. Datorita riscului de rush, doza initiala si dozele crescute ulterior nu vor trebui depasite (vezi “Precautii speciale de folosire”). Copii (cu virsta cuprinsa intre 2 si 12 ani): La pacientii care folosesc valproat cu/fara alte medicamente antiepileptice, doza initiala de Lamictal este de 0,2 mg/kg corp/zi administrata o data pe zi timp de 2 saptamani. Dupa aceea, doza poate fi crescuta cu maxim 0,5 -1 mg/kg corp la 1-2 saptamani pana cand se obtine raspunsul terapeutic optim. Doza obisnuita de intretinere pentru a obtine un raspuns optim este de 1-5 mg/kg corp/zi administrata o data pe zi sau in doua doze divizate, cu un maxim de 200 mg/zi. La pacientii care folosesc antiepileptice inductoare enzimatice cu/fara alte antiepileptice (cu exceptia valproatului), doza initiala de Lamictal este de 2 mg/kg corp/zi administrata in doua doze divizate timp de 2 saptamini, urmata de o doza de 5 mg/kg corp/zi administrata in doua doze divizate timp de 2 saptamani. Dupa aceea, doza poate fi crescuta cu maxim 2-3 mg/kg corp la fiecare 1-2 saptamani pana cand raspunsul terapeutic optim este obtinut. Doza uzuala de intretinere pentru a obtine un raspuns optim este de 5-15 mg/kg corp/zi administrata in doua doze divizate, cu un maxim de 400 mg/zi. La pacientii care folosesc medicamente antiepileptice a caror interactiune farmacocinetica cu lamotrigina nu este cunoscuta in mod obisnuit (vezi “Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune”), se va utiliza cresterea dozelor la fel ca in terapia asociata lamotrigina: valproat. Cresterea dozelor recomandate pentru copii cu virsta cuprinsa intre 2-12 ani (doza totala zilnica in mg/kg corp/zi) in terapie combinata.

Nota: Daca doza zilnica calculata este de 2,5-5 mg, se poate administra Lamictal 5 mg in zile alternative in primele doua saptamani. Daca doza zilnica calculata este mai mica decat 2,5 mg, atunci Lamictal poate sa nu mai fie administrat. Datorita riscului de rash doza initiala si urmatoarele doze crescatoare nu trebuie depasite (vezi “Conditii speciale de utilizare”). Cand medicatia antiepileptica asociata este intrerupta pentru a folosi la copii monoterapia cu Lamictal, trebuie avut in vedere ce efect poate avea acest lucru asupra farmacocineticii lamotriginei, iar dozele trebuie ajustate corespunzator. Este probabil ca pacientii in virsta de 2-6 ani vor necesita o doza de intretinere la nivelul superior al intervalului recomandat. Copii in virsta de pana la 2 ani: Exista informatii insuficiente pentru a folosi Lamictalul la copii in virsta de pana la 2 ani. Pacientii in virsta: Exista informatii limitate despre folosirea Lamictalului la pacientii in virsta. Pina acum nu exista nici o dovada care sa sugereze ca raspunsul terapeutic al acestei grupe de virsta difera de cel al tinerilor. In orice caz, pacientii in virsta trebuie tratati cu atentie.

Contraindicatii Lamictal :

este contraindicat la pacientii cu sensibilitate cunoscuta la lamotrigina.

Precautii speciale pentru utilizare a medicamentului Lamictal tablete: Au fost raportate unele reactii adverse cutanate, care au aparut in general in primele 8 saptamani dupa initierea tratamentului cu Lamictal (lamotrigina). Majoritatea rash-urilor sunt usoare si autolimitate, totusi s-au raportat unele cazuri de rash cutanat serios, cu potential amenintator asupra vietii, ca de exemplu sindromul Stevens Johnson (SJS) si necroliza epidermica toxica (TEN). Incidenta aproximativa a rashului cutanat serios la adulti este de 1 la 1000 pacienti. Datele disponibile de la un anumit numar de studii sugereaza ca incidenta necesitatii spitalizarii la copii este cuprinsa intre 1 la 300 si 1 la 100. La copii, aparitia initiala a unui rash poate fi confundata cu o infectie, de aceea medicii trebuie sa considere si posibilitatea unei reactii medicamentoase la copii care dezvolta simptome de rash si febraTemperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic sau de alta origine. in primele 8 saptamani de terapie. Aditional, riscul general de aparitie a rashului este semnificativ asociat cu: doze initiale mari de lamotrigina si depasirea dozelor crescatoare recomandate (vezi “Posologie” si “Metode de administrare”); utilizarea concomitenta a valproatului, care creste de aproape doua ori timpul de injumatatire al lamotriginei (vezi “Posologie” si “Metode de administrare”). Toti pacientii (adulti si copii) care dezvolta rash vor fi evaluati cu promptitudine si administrarea de lamotrigina va fi intrerupta imediat in afara de cazul in care rashul nu este in mod clar legat de administrarea de medicamente. Rash-ul a fost de asemenea raportat ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu un model variabil de simptome ce includ febraTemperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic sau de alta origine., limfadenopatia, edemul facial si anormalitati ale sangelui si ficatului. Sindromul are un spectru larg al severitatii clinice si poate, in cazuri rare, sa conduca la coagulare intravasculara diseminata (DIC) si insuficienta mai multor organe. Este important de notat ca manifestarile precoce de hipersensibilitate (febraTemperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic sau de alta origine., limfadenopatia) pot fi prezente chiar daca rashul nu este evident. Daca aceste semne si simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat si Lamictalul intrerupt din administrare, daca o etiologie alternativa nu poate fi stabilita. La fel ca si la alte medicamente antiepileptice, intreruperea brusca a administrarii Lamictal poate provoca reaparitia crizelor. Motive de siguranta (de exemplu rash) pot determina intreruperea brusca a tratamentului, altfel dozele de Lamictal vor fi scazute progresiv timp de doua saptamani. Cand medicatia antiepileptica asociata este retrasa pentru a continua monoterapia cu Lamictal sau alte medicamente antiepileptice sunt asociate la monoterapia cu Lamictal, trebuie sa luam in considerare efectele pe care acestea ar putea sa le exercite asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi “Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune). Lamictal este un inhibitor slab al dihidrofolatreductazei, de aceea exista posibilitatea interferentei cu metabolismul folatilor in timpul terapiei pe termen lung. Totusi, in timpul tratamentului uman prelungit, lamotrigina nu induce modificari semnificative ale concentratiei hemoglobinei, volumului corpuscular mediu sau ale concentratiei folatilor din ser sau din eritrocite timp de 1 an sau ale concentratiei folatilor din eritrocite timp de 5 ani. Concentratia plasmatica a lamotriginei nu a fost semnificativ modificata in studiile cu o singura doza pe zi la pacienti in stadiul final al insuficientei renale. Cu toate ca acumularea metabolitului glicuronid este de asteptat, trebuie precautie in tratamentul pacientilor cu insuficienta renala. Lamictal este metabolizat primar la nivelul ficatului. Nu s-au efectuat studii clinice la pacienti cu afectare semnificativa a functiei hepatice. Pina cand aceste date devin valabile Lamictal nu poate fi recomandat in aceste conditii. Exista rapoarte in literatura ca in cazul crizelor convulsive severe inclusiv status epilepticus se poate ajunge la rabdomioliza, disfunctii ale mai multor organe si coagulare intravasculara diseminata, cateodata cu sfirsit letal. Cazuri similare au aparut in asociere cu utilizarea Lamictal-ului.
Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune: Nu exista nici o dovada ca lamotrigina produce o inductie sau o inhibitie semnificativa clinic a enzimelor implicate in metabolismul medicamentos oxidativ hepatic. Lamotrigina poate induce propriul ei metabolism, dar efectul este moderat si putin probabil sa aiba consecinte clinice semnificative. Desi au fost raportate modificari in concentratia plasmatica a altor medicamente antiepileptice, studii controlate au aratat ca nu exista dovezi ca lamotrigina afecteaza concentratia plasmatica a medicamentelor antiepileptice concomitente. Studiile in vitro arata ca lamotrigina nu inlocuieste alte medicamente antiepileptice din legaturile lor cu proteinele plasmatice. Intr-un studiu efectuat pe 12 femei voluntare, lamotrigina nu a afectat concentratiile plasmatice ale etinilestradiol si levonorgestrel in urma administrarii pilulei contraceptive. In orice caz, aparitia oricarei modificari a sangerarii menstruale odata cu introducerea unei alte terapii cronice la pacientii care folosesc contraceptive orale, va trebui raportata medicului curant. Medicamentele antiepileptice (ex. fenitoin, carbamazepina, fenobarbitona si primidona) care induc metabolizarea enzimatica a medicamentelor la nivel hepatic, sporesc metabolismul lamotriginei. Valproatul, care este competitiv cu lamotrigina pentru metabolizarea enzimatica hepatica, reduce metabolismul lamotriginei. Exista cateva rapoarte cu fenomene ale sistemului nervos central ce includ ameteala, ataxia, diplopia, scotoame si greata la pacientii care foloseau carbamazepina urmata de introducerea lamotriginei. Aceste evenimente se rezolva de obicei cand doza de carbamazepina este redusa.

Sarcina si alaptare: Fertilitate: Administrarea de Lamictal nu afecteaza fertilitatea in studiile efectute pe animale de reproducere. Nu exista experienta in legatura cu efectul Lamictalului asupra fertilitatii umane. Teratogenicitate: Lamictal-ul este un inhibitor slab al dihidrofolatreductazei. Exista doar un risc teoretic de malformatii umane fetale cand mama este tratata cu un inhibitor al folatului in timpul sarcinii. Studii reproductive toxicologice efectuate la animale cu Lamictal, cu doze in exces fata de doza terapeutica umana, au aratat ca nu exista efecte teratogenice. Sarcina: Datele disponibile sunt insuficiente pentru a evalua siguranta administrarii Lamictal-ului in timpul sarcinii umane. Ca si majoritatea medicamentelor, Lamictal-ul nu se va folosi in sarcina decat, daca, in opinia medicului, potentialele beneficii ale tratamentului pentru mama depasesc riscurile posibile in dezvoltarea fatului. Lactatie: Datele preliminare arata ca lamotrigina trece in laptele matern in proportie de 40-45% din concentratia plasmatica. La un mic numar de copii alaptati la sin, doza de lamotrigina primita a fost calculata sa fie aproximativ 0,06-0,075 mg/kg corp/24 ore si nu au fost raportate efecte adverse.

Efectele asupra abilitatii de a conduce si folosi masini: Doua studii cu voluntari au demonstrat ca efectul lamotriginei asupra coordonarii vizuale motorii fine, miscarilor ochilor, asteniei si efectelor sedative subiective nu difera de placebo. In studii clinice cu lamotrigina efectele adverse de ordin neurologic, ca ameteala si diplopia, au fost raportate. Exista variatii individuale in raspunsul la terapia antiepileptica, de aceea pacientii trebuie sa consulte medicul curant in legatura cu legatura specifica dintre condus si epilepsie.

Efecte adverse: Reactiile adverse raportate in timpul studiilor cu Lamictal in monoterapie au inclus durerea de cap, oboseala, rash, greata, ameteala, toropeala si insomnie. In studii clinice dublu-orb, rashul cutanat a aparut la maxim 10% din pacientii care au luat lamotrigina si in 5% la pacientii care au luat placebo. Rashul cutanat a condus la intreruperea tratamentului la 2% dintre pacienti. Rash-ul, in general maculopapular, a aparut in general in primele 8 saptamani de la inceperea tratamentului si a disparut la intreruperea administrarii lamotriginei (vezi “Precautii speciale pentru utilizare”). Rareori a fost raportat rash cutanat cu potential serios de amenintare a supravietuirii, incluzind sindromul Stevens Jonhson si necroliza epidermica toxica (sindromul Lyell). Cu toate acestea, majoritatea pacientilor si-au revenit la intreruperea administrarii medicamentului; anumiti pacienti au avut o experienta cu urmari ireversibile si au fost cazuri rare de moarte asociata (vezi “Precautii speciale pentru utilizare”). Riscurile generale de aparitie a rashului par sa fie puternic legate de: doze initiale mari de lamotrigina si depasirea dozelor progresive ale terapiei; utilizarea concomitenta a valproatului, care creste de aproape doua ori timpul de injumatatire a lamotriginei (vezi “Posologie si metoda de administrare”). Rashul a fost de asemenea raportat ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu simptome sistemice variabile incluzind febraTemperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic sau de alta origine., limfadenopatia, edemul facial si anormalitati ale analizelor sangelui si ficatului. Sindromul arata un larg spectru al severitatii clinice si poate rar conduce la coagulare intravasculara diseminata si insuficienta multiorganica. Este important de notat ca manifestarile timpurii ale hipersensibilitatii (ex. febraTemperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic sau de alta origine., limfadenopatie) pot fi prezente chiar daca rashul nu este evident. Daca aceste semne si simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat si Lamictalul oprit din administrare daca o etiologie alternativa nu poate fi stabilita. Alte reactii adverse raportate, cand lamotrigina este asociata cu antiepilepticele standard, au fost: diplopie, vedere incetosata, conjunctivite, ameteala, toropeala, dureri de cap, instabilitate pe picioare, oboseala, tulburari gastrointestinale (inclusiv voma), iritabilitate/agresiune, tremor, agitatie, confuzie si anormalitati hematologice (inclusiv leucopenia si trombocitopenia).

Supradozare cu Lamictal: Semne si simptome: Ingestia de 1, 35: 4 g lamotrigina a fost raportata la citiva pacienti. Consecintele clinice nu au fost severe, semnele si simptomele au inclus nistagmus, ataxieO instabilitate in mers (ca un om beat) sau nu poate sta in sezut (se clatina), ii trmura mana la prinderea obiectelor, ii tremura capul., ameteala, somnolenta, dureri de cap si voma. Un pacient care a ingerat o doza calculata a fi intre 4 si 5 g de lamotrigina a fost internat in coma, care a durat 8-12 ore, urmata de refacere in urmatoarele 2-3 zile. Un alt pacient care a ingerat 5,6 g lamotrigina a fost gasit inconstient. In urma tratamentului cu charcoal activat pentru suspiciune de intoxicatie, pacientul si-a revenit dupa un somn de 16 ore. Tratament: in eventualitatea supradozajului, pacientul va fi internat in spital si tratat cu terapia de sustinere cea mai adecvata. Lavajul gastric poate fi efectuat daca exista indicatie.

Mod de actiune Lamictal: Rezultatele studiilor farmacologice sugereaza ca lamotrigina actioneaza la nivelul canalelor de sodiu, stabilizind membranele neuronale si inhiband eliberarea patologica de glutamat (aminoacidul care joaca un rol cheie in generarea crizelor epileptice) si, de asemenea, inhibind potentialele de actiune determinate de glutamat.

Farmacodinamica: In teste destinate sa evalueze efectele medicamentului asupra SNC, rezultatele obtinute prin folosirea unor doze de 240 mg lamotrigina administrate la voluntari adulti sanatosi, nu au diferit fata de cele obtinute la grupul placebo, in timp ce 1000 mg Fenitoin sau 10 mg Diazepam au afectat semnificativ coordonarea fina motorie vizuala si miscarile globilor oculari, au produs tulburari de echilibru si efecte subiective sedative. Intr-un alt studiu, o doza unica orala de 600 mg de Carbamazepina a afectat semnificativ acomodarea vizuala fina si miscarile globilor oculari, a produs tulburari de echilibru si a crescut alura ventriculara, in timp ce efectele produse de Lamotrigina in doze de 150 mg si 300 mg nu au diferit de grupul placebo.

Farmacocinetica: Lamotrigina se absoarbe rapid si complet din intestin fara modificari semnificative la prima trecere metabolica. Concentratia plasmatica maxima se atinge la aproximativ 2,5 ore dupa administrarea orala a medicamentului. Timpul de atingere a concentratiei maxime este usor prelungit dupa alimentatie, dar cantitatea absorbita nu este afectata. Farmacocinetica este liniara pana la 450 mg, cea mai mare doza unica testata. Exista variatii considerabile interindividuale in stabilirea uniforma a concentratiilor maxime, dar in organism concentratiile individuale variaza foarte putin. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 55%; este foarte putin probabil ca inlocuirea de la nivelul proteinelor plasmatice a lamotriginei sa produca toxicitate. Volumul de distributie este de 0,92-1,22 l/kg corp.

Date preclinice de siguranta pentru Lamictal: Mutagenicitate: Rezultatele unei game largi de teste de mutagenicitate arata ca Lamictal nu prezinta risc genetic pentru om. Carcinogenicitate: Lamictal nu a fost carcinogenic in studiile pe termen lung efectuate pe soareci si sobolani.

Incompatibilitati: Nu au fost raportate.

Conditii de pastrare Lamictal tablete:

Depozitati la o temperatura sub 30 grade Celsius. Pastrati intr-un loc ferit de umezeala. Lamictal tablete Dispersibile/Masticabile: Depozitati la o temperatura sub 30 grade Celsius. Pastrati intr-un loc ferit de umezeala. Protejati fata de lumina. Valabilitate: Lamictal tablete: 3 ani. Lamictal tablete Dispersibile/Masticabile: 2 ani.

Lamictal tablete este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

fenitoin

Prezentare farmaceutica a Fenitoin capsule:

capsule continand fenitoina 50 mg sau 100 mg (flacon cu 20 buc.).
Actiune terapeutica a Fenitoin-ului: hidantoina cu actiune anticonvulsivanta-antiepileptica; antimigrenos, analgezic; antiaritmic cardiac, poate suprima focarele de automatism ectopic si procesul de reintrare, fara sa deprime conducerea atrio-ventriculara.
Indicatii pentru Fenitoin: epilepsie majora, crize focale corticale si unele cazuri de epilepsie psihomotorie; migrena, nevralgie de trigemen si glosofaringian, alte algii rezistente la analgezicele obisnuite; aritmii digitalice, tahicardii paroxistice, boala Bouveret.
Mod de administrare Fenitoin: in epilepsie, la adulti, initial 100 mg de 2 ori/zi, se creste progresiv, in functie de starea clinica, doza eficace obisnuita fiind de 200-400 mg/zi (intr-o singura priza, pe nemancate, iar in caz de iritatie gastrica, in 2 prize, dupa mese); concentratiile plasmatice corespunzatoare dozelor eficace sunt de 10-20 mcg/ml; la copii se administreaza 3-10 mg/kg corp si zi sau 50-200 mg/zi, dupa varsta. Pentru tratamentul nevralgiilor, 100 mg de 2-4 ori/zi. Ca antiaritmic, doza de intretinere este de 100 mg de 3-4 ori/zi (la adult).
Reactii adverse Fenitoin: anorexie, greata, voma, epigastralgii, gingivita hipertrofica, hirsutism si acnee (la femei tinere), eruptii alergice, foarte rar sindroame de tip colagenoza, Stevens-Johnson, lupus eritematos diseminat, icter colestatic, necroza hepatica, hiperglicemie, osteomalacie (prin deficit de vitamina D), hemoragii la nou-nascut (prin deficit de vitamina K), leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie, anemie aplastica sau megaloblastica (prin deficit de acid folic), limfadenopatie. Oprirea brusca a tratamentului la epileptici poate declansa o stare de rau epileptic. Supradozarea provoaca agitatie sau somnolenta, cefalee, vertij, nistagmus, diplopie (concentratiile plasmatice corespunzatoare dozelor toxice sunt de 20-40 mcg/ml). in general reactiile adverse sunt frecvente, uneori grave; este necesar controlul hematologic periodic.

Contraindicatii Fenitoin:

alergie sau intoleranta la fenitoina, leucopenie si anemie marcata, hipotensiune marcata, bloc atrio-ventricular de gradul II si III; prudenta la hepatici, renali, in insuficienta cardiaca, insuficienta respiratorie, la bolnavii cu accidente cerebro-vasculare in antecedente, la cei care primesc hormoni tiroidieni; se evita sau prudenta in primul trimestru de sarcina (in epilepsie doze cat mai mici intre zilele 20 si 40). Acidul acetilsalicilic, fenilbutazona, etosuximida, mefenitoina, trimetadiona, diazepamul, sultiamul, metilfenidatul, anticoagulantele cumarinice, sulfafenazolul, izoniazida, Pas-ul, cicloserina, cloramfenicolul cresc concentratia plasmatica a fenitoinei; fenitoina creste metabolizarea (inductia enzimatica) si poate diminua eficacitatea digitoxinei, anticoagulantelor cumarinice, hidrocortizonului si asociatiilor estro-progestative; asocierea cu IMAO si toxicele hematopoietice este contraindicata.

Producator Fenitoin: Armedica

Fenitoin capsule este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

driptane

Driptane: Compozitie: Oxibutinina (D.C.I) clorhidrat: 5 mg

Indicatii terapeutice:
Adulti: – imperiozitate urinara la femei, cu sau fara pierderi de urina, in cazurile de vezica instabila cu exceptia incontinentei urinare de efort, vezica neurologica spastica.
Copii peste varsta de 5 ani: enurezis numai in cazul in care contextul clinic indica imaturitate vezicala (prezenta tulburarilor urinare diurne).

Contraindicatii Driptane:

glaucom, disurie datorata unui sindrom obstructiv (hipertrofie benigna de prostata sau alta cauza), miastenie severa, dificultati de formare a jetului urinar datorate adenomului de prostata, boli intestinale (inclusiv obstructii intestinale si colite), tiroide hiperactive, sarcina, perioada de lactatie si perioada de preconceptie, copii sub varsta de 5 ani.

Inetractiuni cu alte medicamente si alte interactiuni: anticolinergice, fenotiazine, amantadine, butirofenone. L-dopa, digitalice si antidepresive triciclice.

Efecte asupra capacitatii de a conduce si de a utiliza masini unelte: Deoarece DRIPTANE poate cauza somnolenta sau vedere incetosata, pacientul trebuie sa actioneze cu grija in cazul implicarii in activitati care necesita acuitate mentala cum ar fi condusul unei masini, operarea unor masini-unelte, sau munci periculoase, in timpul administrarii acestui medicament.

Mod de administrare pentru Driptane:

Adulti: Doza uzuala (iclusiv pentru batrani) este de 5 mg de 2-3 ori pe zi. Pentru varstnicii cu tare, la care medicamentul ramane mai mult timp in organism, doza de 10 mg in doua prize (a 5 mg) este suficienta. Comprimatele fiind marcate, este posibil sa se rupa in doua jumatati a 2,5 mg, doza ajustandu-se la indicatia medicului. Copii peste varsta de 5 ani: vezica neurologica: doza uzuala este de 5 mg administrata de 2 ori pe zi. Enurezis nocturn 5 mg administrate de 2-3 ori pe zi. Ultima doza trebuie administrata seara inainte de culcare.

Efecte secundare Driptane: Cele mai frecvent observate efecte secundare sunt de tip atropinic: uscaciunea gurii, constipatie, vedere incetosata, dureri abdominale, inrosirea fetei (in special la copii) si dificultati in formarea jetului urinar. Aparitia acestor efecte poate fi redusa prin scaderea dozei. Mai rar pot aparea dureri de cap, ameteala, piele uscata, retentie urinara, diaree si aritmii cardiace. Daca simptomele sunt grave, se intrerupe tratamentul.

Mod de prezentare: DRIPTANE 5 mg, comprimate divizate.

La Driptane, vezi si: enurezis, pipi in pat

Driptane este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

diazepam

Prezentare farmaceutica a Diazepam comprimate:

comprimate continand diazepam 2 mg sau 10 mg (flac. cu 30 buc.); fiole a 2 ml solutie injectabila continand diazepam 10 mg (cutie cu 5 buc.).

Actiune terapeutica: Diazepam-ul este un tranchilizant din grupa benzodiazepinelor; miorelaxant si anticonvulsivant, antispastic uterin, slab parasimpatolitic; efectul este rapid, de durata relativ scurta la inceputul tratamentului, dar durabila la prelungirea acestuia.

Indicatii Diazepam: stari de anxietate in nevroze, sindrom psihovegetativ, sindrom de menopauza, stari depresive cu agitatie, afectiuni diverse insotite de tensiune psihica si anxietate; insomnie prin anxietate, pavar nocturn si somnambulismStare de automatism inconștient manifestata prin parasirea patului in timpul somnului si executarea unor acte coordonate de care individul in cauza nu-si mai amintește la trezire.; pentru sedare, in cadrul curei de dezintoxicare la alcoolici; spasme musculare in boli reumatice, traumatisme, fracturi, accidente cerebro-vasculare; tetanos, stare de rau epileptic; ca medicatie pre- si postoperatorie; in iminenta de avort sau nasterea prematura, pentru usurarea nasterii in caz de hipertonie uterina.

Mod de administrare Diazepam:

oral, la adulti si copii mari 2 mg, 5 mg sau 10 mg de 1-2 ori/zi (dupa situatie); la batrani 2 mg de 1-2 ori/zi (se poate creste, cu prudenta); la copii mici cate 1-2 mg de 2 ori/zi (se poate creste, cu prudenta, pana la 0,5 mg/kg corp si zi). I.m. sau i.v. (lent, cu multa prudenta) la adulti si copii mari 2-20 mg (se poate repeta, dupa 3-4 ore), in tetanos 200-400 mg/zi; la copiii mici 0,1-0,25 mg o data (se repeta, la nevoie, dupa 15-30 minute).

Reactii adverse la Diazepam:

somnolenta, oboseala, ameteli, slabiciune musculara, uscaciunea gurii, constipatie, tulburari de vedere, hipotensiune, diminuarea libidoului, rareori ataxieO instabilitate in mers (ca un om beat) sau nu poate sta in sezut (se clatina), ii trmura mana la prinderea obiectelor, ii tremura capul., agiatie psihimotorie, foarte rar neutropenie, icter; dozele mari, administrate timp indelungat, pot provoca dependenta. Injectarea i.v. (mai ales cand se face repede) poate fi cauza de deprimare respiratorie marcata (sunt necesare mijloace pentru asistarea respiratiei). Injectia i.m. este dureroasa; uneori dureri de-a lungul venei injectate.

Contraindicatii la Diazepam:

stari comatoase, colaps, miastenie grava, alergie specifica; se evita la sugarii mai mici de o luna, prudenta in timpul sarcinii si alaptarii; prudenta la bolnavii cu glaucom, doze mici la cerebrovasculari, in insuficienta cardio-respiratorie, la batrani si la debilitati; injectarea nu este recomandabila in caz de insuficienta respiratorie decompensata si impune multa prudenta la bolnavii cu ateroscleroza cerebrala avansata si la cei cu insuficienta respiratorie cronica. Nu se administreaza ca tratament ambulator la soferi si la cei cu alte profesiuni care impun concentrarea intensa si prelungita a functiilor psihice; se recomanda evitarea bauturilor alcoolice; prudenta la asocierea cu alte deprimante centrale si cu substante antidepresive; forma injectabila nu se amesteca cu alte medicamente si nu se adauga solutiilor perfuzabile i.v..

Sinonime pentru Diazepam: Faustan, Relanium, Seduxen, Valinil, Valium,
Producator: Terapia SA

Diazepam comprimate este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

Depakine CHRONO

Depakine CHRONO  300mg si 500mg valproat de sodiu

Comprimate filmate cu cedare controlata, divizabile, continand corespunzator 300 mg, respectiv 500 mg de valproat de sodiu.

Posologie si mod de administrare: initierea tratamentului cu Depakine Chrono (administrare orala): La pacientii cu monoterapie este preferabil ca doza sa fie crescuta gradat, la interval de 2-3 zile, astfel încat sa se ajunga la doza optima în aproximativ o saptamana; la pacientii care au utilizat în prealabil alte antipileptice, substitutia cu Depakine Chrono trebuie sa se faca progresiv, astfel încat doza optima sa fie atinsa în aproximativ 2 saptamani, timp în care doza din primul medicament trebuie redusa treptat; dupa aceea primul tratament este oprit. Administrarea orala de Depakine Chrono – aspecte practice: doza zilnica initiala este, de obicei, 10-15 mg/kg, apoi dozele sunt crescute treptat pana la doza optima, cuprinsa în general între 20 si 30mg/kg. Daca nu se obtine controlul crizelor comitiale, doza poate fi crescuta în continuare, cu monitorizare atenta la doze mai mari de 50 mg/kg. Doza uzuala – copii aproximativ 30mg/kg pe zi; adulti – între 20 si 30 mg/kg pe zi; cu toate ca farmacocinetica medicamentului Depakine Chrono este modificata, acest fapt are o semnificatie clinica limitata si dozele trebuie determinate în functie de controlul crizelor comitiale. Administrare: Utilizarea unei forme cu cedare controlata (Depakine Chrono) permite ca medicamentul sa se administreze chiar si o singura data pe zi. Depakine Chrono poate fi utilizat la copii, daca ei sunt capabili sa înghita comprimate.

Contraindicatii Depakine CHRONO:

hepatita acuta; hepatita cronica; antecedente personale sau familiale de hepatita severa, în special provocata de medicamente; hipersensibilitate la valproat de sodiu; porfirie.

Avertizari speciale  si precautii la Depakine CHRONO: disfunctii hepatice: foarte rar, au fost raportate leziuni hepatice severe, uneori fatale. Cel mai mare risc, mai ales în cazul politerapiei anticonvulsivante, îl au sugarii si copiii sub varsta de 3 ani cu crize comitiale severe. Pacientii sau familiile lor vor fi instruiti sa raporteze imediat medicului aparitia semnelor sugestive de afectare hepatica. Functia hepatica trebuie determinata înainte si apoi monitorizata periodic, în timpul primelor 6 luni de tratament. Precautii: în cazul insuficientei renale poate fi necesara reducerea dozelor. Cu toate ca au fost observate numai în mod exceptional tulburari imune în timpul tratamentului cu Depakine la pacientii cu lupus eritematos sistemic beneficiul potential al Depakine trebuie evaluat fata de riscul potential. Au fost raportate în mod exceptional unele cazuri de pancreatita. Daca se suspecteaza un deficit enzimatic în ciclul ureei, trebuie efectuate investigatii metabolice înainte de începerea tratamentului, deoarece riscul de hiperamoniemie este asociat cu utilizarea de valproat.

Interactiuni cu alte medicamente: efecte ale valproatului asupra altor medicamente: neuroleptice, inhibitori MAO, antidepresive si benzodiazepine – Depakine Chrono poate potenta efectele lor; fenobarbital, prim/dona – Depakine Chrono creste concentratiile lor plasmatice si poate aparea sedare, mai ales la copii. Fenitoina – Depakine Chrono creste concentratia formei libere a fenitoinei, cu posibilitatea aparitiei simptomelor de supradozare; Carbamazepina – valproatul poate potenta efectele toxice ale acesteia; Lamotrigina – valproatul poate reduce metabolismul si prelungi semiviata plasmatica a lamotriginei; exista unele indicii, înca nedemonstrate, ca riscul de rash poate fi crescut la co-administrarea lamotriginei cu acidul valproic; Zidovudina – valproatul poate creste concentratiile plasmatice ale acesteia, conducand la cresterea toxicitatii acesteia. Efecte ale altor medicamente asupra valproatului: Antiepilepticele cu efect inductor enzimatic (inclusiv fenitoina, fenobarbitalul, carbamazepina) scad concentratiile plasmatice ale valproatului. Combinatia felbamat si valproat poate creste concentratiile plasmatice ale valproatului. Mefiochina creste metabolizarea acidului valproic. în cazul tratamentului combinat cu valproat si medicamente cu legare în proportii mari de proteineleplasmatice (aspirina)sau cimetidina, eritromicina, nivelurile plasmatice de valproat pot fi crescute. în cazul tratamentului combinat cu anticoagulante antagonist! ai vitaminei K trebuie atent monitorizat timpul de protrombina. Valproatul nu reduce eficienta medicamentelor estroprogestative la femeile care utilizeaza contraceptive hormonale.

Sarcina si alaptarea cu Depakine CHRONO: Risc asociat cu epilepsia si medicamentele antiepileptice. frecventa globala a malformatiilor este de 2 pana la 3 ori mai mare decat frecventa (aproximativ 3%) raportata pentru populatia generala. Risc asociat cu valproatul de sodiu, riscul global de malformatii la femeile care primesc valproat în primul trimestru de sarcina nu este mai mare decat riscul descris cu alte antiepileptice. Valproatul de sodiu induce predominant defecte ale tubului neural. Frecventa acestui efect este estimata a fi între 1 si 2%. Daca femeia programeaza o sarcina este oportun sa se revizuiasca antiepilepticul indicat pentru tratament; trebuie sa se ia în considerare suplimentarea acidului folie. Este recomandabila monoterapia; trebuie utilizate dozele zilnice eficace minime, administrate divizat, în cateva prize zilnice. Risc pentru nou nascut au fost raportate cazuri exceptionale de sindrom hemoragie la nou-nascutii ai caror mame au utilizat valproat de sodiu în timpul sarcinii. Acest sindrom hemoragie este corelat cu hipofibrinogenemie. Alaptare: eliminarea valproatului prin lapte este redusa; pana în prezent, copiii hraniti la san, care au fost monitorizati în perioada neonatala, nu au prezentat efecte clinice.

Efecte asupra capacitatii de a sofa si de a utiliza aparate: Pacientii trebuie avertizati asupra riscului de somnolenta, în special în cazurile de politerapie anticonvulsivanta sau de asociere cu benzodiazepine.

Efecte adverse Depakine CHRONO:

cazuri rare de disfunctii hepatice; risc teratogen (vezi Sarcina); tulburari neurologice; au fost raportate foarte rare cazuri de dementa reversibila asociata cu atrofie cerebrala reversibila; tulburari digestive. Efecte adverse tranzitorii si (sau) dependente de doza. au fost raportate caderea parului, tremor postural fin si somnolenta. Scaderea izolata a fibrinogenemiei sau cresterea timpului de sangerare au fost raportate de obicei fara asociere cu semne clinice si în special la dozele mari. Efecte adverse hematologice: aparitie frecventa a trombocitopeniei, cazuri rare de anemie, leucopenie sau pancitopenie. Ocazional au fost rapotate cazuri de pancreatita, uneori letale. A fost raportata aparitia de vasculita. Pot aparea frecvent cazuri moderate de hiperamoniemie, fara modificarea testelor functiei hepatice, dar ele nu trebuie sa determine întreruperea tratamentului. Poate aparea cresterea în greutate; au fost raportate amenoree si menstre neregulate. Pot aparea reactii cutanate cu valproat, cum este rash-ul exantematic. In cazuri exceptionale, au fost raportate necroliza epidermica toxica, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform, sindrom Fanconi reversibil.

Supradozare Depakine CHRONO: Semnele clinice ale supradozarii acute masive includ, de odicei, coma, cu hipotonie musculara, mioza, afectarea functiilor respiratorii. Tratamentul clinic specializat al unei supradozari trebuie sa includa: lavaj gastric, care este util în primele 10-12 ore dupa ingestie, diureza osmotica, monitorizare cardiaca si respiratorie. în cazurile foarte severe se poate efectua dializa sau transfuzie de schimb. într-un caz, pe langa Depakine CHRONO a fost folosit cu succes Naloxon.

Depakine CHRONO este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

convulex

Compozitie Convulex:

Capsule gastrorezistente: acid valproic pur 150 mg, 300 mg şi 500 mg, cutii cu 100 capsule.
Sirop: valproat de sodiu 50 mg/ml, flacoane de 100 ml.

Acţiune: Antiepileptic puternic cu spectru larg, acţionând prin creşterea concentraţiei cerebrale de acid gama-aminobutiric (GABA).
Convulsii primare generalizate:
Indicaţii terapeutice:

• petit mal;
• absente picnoleptice;
• convulsii mioclonice ataxice (Sindrom Lennox);
• petit mal impulsiv (convulsii mioclonice);
• spasme infantile (Sindrom West);
• grand mal (convulsii la trezire, forme fotosensibile).

Convulsii parţiale (focale), caracterizate în special prin simptome complexe cu generalizare secundară.

Contraindicaţii Convulex:

Hipersensibilitatea specifica la acid valproic, insuficienţa hepatica sau pancreatica (functia hepatica va fi monitorizata la inceputul terapiei, la fiecare crestere a dozei si apoi la 2 luni); tulburari de coagulare sangvina, sarcina in primul trimestru (potential teratogen).

Precautii in administrare: Disfuncţii hepatice, pancreatice sau ale măduvei osoase în antecedente; tendinţă la sângerare; disfuncţie renală; defecte enzimatice congenitale; forme severe de accese epileptice; copii retardaţi mental; leziuni cerebrale organice; copii mai mici de 2 ani (deoarece sunt în mod particular susceptibili la afectare hepatica).

Administrare Convulex:

Doza de debut este de cu creştere de 15mg/kg corp/zi cu crestere progresiva 30mg/kg corp/ziDoza de debut este de cu creştere progresivă pana la oprirea crizelor.
Doza medie: 30 mg corp / zi.
Doza maxima: 2500 mg / zi fractionata in mai multe reprize.
Efectul terapeutic apare dupa 2 – 4 zile de la administrarea medicamentului.

Sarcina si alaptare: Acidul valproic s-a dovedit a fi teratogen în studiile pe animale; în consecinta, in timpul sarcinii, acidul valproic trebuie administrat în dozele minime eficiente. Trebuie evitata asocierea cu alte anticonvulsivante. Nu ar trebui inceput in primele 3 luni de sarcina daca sarcina survine, iar femeia se afla sub tratament cu acid valporic, acesta nu trebuie intrerupt (există riscul creşterii frecvenţei atacurilor epileptice sau al instalării de “status epilepticus”, ce pericliteaza atat viata mamei cat şi a fatului). Se va monitoriza nivelul plasmatic terapeutic al acidului valproic.

Convulex este folosit destul de mult in neurologia pediatrica.

Convulex este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

carbamazepina

CARBAMAZEPINA 200 mg , comprimate

Compozitie: 200 mg carbamazepina, excipienti q.s. pentru un comprimat.

Actiune terapeutica: Anticonvulsivant.

Indicatii pentru carbamazepina:
Epilepsie: accese partiale cu simptomatologie complexa (accese psihomotorii), accese partiale cu simptomatologie elementara (accese focale); grand mal, in special cu geneza focala (grand mal din timpul somnului, grand mal difuz), forme mixte de epilepsie. Profilaxia acceselor din sindromul de abstinenta alcoolica. Algii la nivelul fetei survenite ca accese (nevralgie de trigemen); accese algice de etiologie neprecizata pe traiectul esofagului. Stari algice in cadrul neuropatiei diabetice.
Accese neepileptice din scleroza multipla, cum ar fi nevralgia de trigemen, crize tonice, crize de tulburari de miscare si vorbire, tulburari de sensibilitate (disartrii paroxistice, ataxii sau parestezii) ca si accese dureroase. Psihoze, in special afectiuni maniaco-depresive, depresii hipocondre si anxioase cu agitatie ca si stari de excitatie catatonica.

Reactii adverse la carbamazepina:

Incidenta reactiilor adverse este dependenta de doza administrata, frecventa lor fiind mai mare la inceputul tratamentului si in cazul tratamentelor asociate. Respectarea dozelor recomandate si a instructiunilor de folosire asigura in general o buna toleranta. Pot aparea sedare, tulburari de constienta, ameteli, somnolenta, tulburari de mers si miscare.
O atentie deosebita trebuie acordata reactiilor alergice cutanate (urticarie, dermatita exfoliativa, sindrom Lyell, fotosensibilitate, eritem cutanat, purpura, etc.), reactiilor hematologice (leucocitoza, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie, agranulocitoza, anemie aplastica, anemie hemolitica, anemie megaloblastica, splenomegalie) si hepatotoxice. Pentru a depista aceste reactii in faza precoce se recomanda, in special in cazul administrarilor de lunga durata, efectuarea periodica a examenelor de laborator relevante pentru modificarile sanguine si ale functiei hepatice.
Contraindicatii la carbamazepina: Hipersensibilitate cunoscuta la carbamazepina sau antidepresive triciclice (amitriptilina, desipramina, imipramina, protriptilina, nortriptilina etc.); antecedente de leziuni ale maduvei osoase: afectiuni ale sistemului de conducere cardiac; administrarea concomitenta de IMAO (tratamentul cu IMAO trebuie intrerupt cu cel putin 14 zile sau chiar mai mult, daca starea clinica a pacientului o permite, inaintea initializarii tratamentului cu Carbamazepina).
Precautii: Initializarea tratamentului cu Carbamazepina necesita un istoric al bolii si evaluarea clinica a pacientului. Carbamazepina va fi utilizata cu prudenta in cazul pacientilor cu convulsii mixte care includ si absente deoarece poate provoca convulsii generalizate.
Supradozare cu carbamazepina: Dozele terapeutice maxime de Carbamazepina sunt: 0,400 g pentru o data si 1,200 g pentru 24 ore. Primele semne si simptome ale supradozarii apar dupa 1-3 ore. Cele mai frecvente tulburari sunt cele neuromusculare. Tulburarile cardiovasculare sunt de regula moderate, complicatiile cardiace grave manifestandu-se numai dupa ingerarea unor doze foarte mari (>60 g). Prognoza in cazurile de intoxicatie grava depinde in mod critic de eliminarea prompta a medicamentului. Aceasta poate fi realizata prin inducerea vomei, irigatie gastrica si diminuarea absorbtiei. Daca aceste masuri nu pot fi aplicate fara riscuri, se recurge la asistenta medicala specializata, in timpul careia se urmareste mentinerea functiilor vitale.
Interactiuni cu alte medicamente: In cazul administrarii concomitente a mai multor antiepileptice, acestea isi pot reduce reciproc activitatea (ex. fenitoina, fenobarbital, primidona). Timpii de injumatatire pentru fenitoina, warfarina, doxiciclina si teofilina scad considerabil in cazul administrarii concomitente de Carbamazepina. Concentratia plasmatica a carbamazepinei poate fi crescuta de antibiotice macrolide, izoniazida, antagonisti de calciu, dextropropoxifen.

Doze, mod de administrare carbamazepina:

In general, eficacitatea si siguranta tratamentelor cu medicamente anticonvulsivante este mai mare atunci cand se asigura monitorizarea nivelelor sanguine ale acestora. Tratamentul cu Carbamazepina trebuie individualizat. In general, se recomanda initierea tratamentului cu o doza mica si continuarea acestuia cu doze crescute gradat pana la nivelul care asigura raspunsul terapeutic optim. Dupa stabilizarea starii clinice a pacientului, doza de intretinere administrata se poate reduce treptat, pana la nivelul minim considerat eficace. Administrarea Carbamazepinei se face in timpul meselor.
Epilepsie: Adulti si copii peste 12 ani: Doza initiala recomandata este de 200 mg de 2 ori/zi (400 mg/zi). Aceasta doza zilnica se creste apoi treptat, la intervale de o saptamana, cu pana la 200 mg/zi, in 3-4 prize, pana la obtinerea efectului terapeutic dorit. Dozele maxime admise la care se poate ajunge sunt de 1000 mg/zi pentru copii intre 12-15 ani, 1200 mg/zi pentru adulti si copii peste 15 ani sau, in cazuri foarte rare, valabile pentru adulti, 1600 mg/zi. Doza de intretinere eficienta este de obicei de 800-1200 mg/zi. Copii intre 6-12 ani: Doza initiala recomandata este de 100 mg de 2 ori/zi (200 mg/zi). Doza zilnica se creste apoi treptat, la intervale de o saptamana, cu pana la 100 mg/zi, in 3-4 prize, pana la obtinerea raspunsului terapeutic dorit. Doza maxima admisa la care se poate ajunge este de 1000 mg/zi. Doza de intretinere eficienta este de obicei 400-800 mg/zi.
In tratamentul epilepsiei, Carbamazepina se poate folosi singura sau asociata cu alti agenti anticonvulsivanti. Cand se adauga in timpul tratamentului cu un alt anticonvulsivant, Carbama-zepina se administreaza in doze crescute gradat, in timp ce dozele celuilalt anticonvulsivant se mentin sau se scad gradat. Exceptie face fenitoina ale carei doze trebuie crescute. Nevralgia de trigemen; nevralgia glosofaringiana: Doza initiala este de 100 mg de 2 ori/zi (200 mg/zi). Doza zilnica poate fi crescuta pana la 200 mg/zi (100 mg la fiecare 12 ore), pana la disparitia durerii.
Doza zilnica maxima admisa este de 1200 mg. Controlul durerii poate fi de regula obtinut cu o doza de intretinere de 400-800 mg/zi (uneori 200 mg/zi). Stari algice in cadrul neuropatiei diabetice: Doza medie zilnica este de 200 mg de 3 ori/zi, in cazuri de exceptie pana la 400 mg de 3 ori/zi. Accese neepileptice in cadrul sclerozei multiple: Doza medie zilnica este de 200 mg de 2-4 ori/zi. Psihoze: Initial se administreaza 1200 mg/zi, fractionat in mai multe prize. Doza de intretinere este in general de 200 mg de 3 ori/zi.
Se recomanda asocierea carbamazepinei la medicatia neuroleptica in cazul schizofreniei acute. De asemenea, dupa adoptarea masurilor de precautie corespunzatoare, poate fi asociat terapiei cu litiu in cazul afectiunilor maniaco-depresive. Sindromul de abstinenta alcoolica: Doza medie este de 200 mg de 3 ori/zi. In cazurile severe, doza poate fi crescuta la 400 mg de 3 ori/zi. Se administreaza in asociere cu medicamentele sedativo-hipnotice (clometiazol, clordiazepoxid).
Dupa depasirea stadiului acut, Carbamazepina se poate administra ca monoterapie. Diabet insipid hipofizar: Doza medie pentru adulti este de 200 mg de 2-3 ori/zi. Actioneaza numai daca exista o secretie fiziologica de ADH. Efectul este potentat de clorpropamida. La copii doza se stabileste functie de varsta si greutate corporala.

Forma de prezentare: Cutii continand 2 blistere a cate 10 comprimate.

Conditii de pastrare: In ambalajul original. Ferit de umiditate si lumina. Termen de valabilitate: 2 ani.

Producator carbamazepina : Labormed Pharma

Carbamazepina este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

lexotanil

Prezentare farmaceutica a Lexotanil-ului:

Comprimate a 1,5 mg, 3 mg si 6 mg bromazepam (cutii cu 30 si 100 buc.).

Actiune terapeutica: In doze mici, Lexotanil reduce selectiv tensiunea si anxietatea. La doze mari, apar efecte sedative si miorelaxante.

Indicatii: Tulburari emotionale: anxietate si stari tensionale, dispozitie anxioasa, depresiva, tensiune nervoasa, agitatie si insomnie. Anxietate si stare tensionala legate de: tulburari functionale ale sistemelor respirator si cardiovascular, cum ar fi: pseudoangina pectoris, anxietate precordiala, tahicardie, hipertensiune de natura emotionala, dispnee si hiperventilatie; tulburari functionale ale tractului gastro-intestinal, incluzand sindromul colonului iritabil, colita ulcerativa, durerea epigastrica, spasmele, meteorismul si diareea; tulburari ale tractului genito-urinar, de exemplu vezica iritabila, mictiuni frecvente si dismenoreea; alte tulburari psihosomatice, ca de exemplu cefaleea psihogena si dermatoza psihogena. In plus, Lexotanil este util in tratamentul anxietatii si starilor de tensiune avand la origine bolile cronice organice si ca adjuvant al psihoterapiei in psihoneuroze.

Mod de administrare: Doza uzuala: doza medie pentru terapia ambulatorie – 1,5-3 mg, de pana la 3 ori pe zi. Cazuri severe, in special spitalizare: 6-12 mg, de doua sau trei ori pe zi. Aceste valori vor fi privite ca recomandari generale, dozele trebuind sa fie individualizate. Tratamentul ambulatoriu trebuie inceput cu doze mici, cresterea facandu-se gradat, pana la nivelul optim. Dupa cateva saptamani, dar nu mai mult de trei luni, in functie de progresul terapeutic, trebuie sa se tenteze intreruperea tratamentului. De regula, tratamentul cu durata de trei luni sau mai putin nu pune probleme. In caz ca este necesara continuarea tratamentului dupa acest punct, intreruperea medicatiei trebuie facuta treptat. Instructiuni posologice speciale: daca medicamentul se prescrie la copii, este necesara ajustarea dozelor in functie de greutatea lor corporala redusa. Pacientii varstnici si debilitati necesita doze mai mici datorita variatiilor individuale ale sensibilitatii si farmacocineticii.

Reactii adverse: Lexotanil

este bine tolerat in dozele terapeutice. La doze mari pot aparea fatigabilitate, somnolenta si, rareori, slabiciune musculara. Aceste simptome regreseaza la reducerea dozei. Desi in practica clinica nu s-au observat efecte toxice sanguine, hepatice sau renale, in terapia de lunga durata se recomanda controlarea numarului elementelor figurate sanguine si a functiei hepatice. Dupa tratamente de durata cu doze mari, ca de altfel in cazul tuturor preparatelor hipnotice, sedative si tranchilizante, indivizii predispusi pot dezvolta dependenta. Tratamentul cu Lexotanil trebuie intrerupt daca apar reactii paradoxale ca anxietate acuta, halucinatii, insomnie sau excitatie.

Interactiuni: Efectul Lexotanil, ca al tuturor substantelor psihoactive, poate fi intensificat de alcool. Daca se asociaza cu alte medicamente active la nivel central, ca neuroleptice, tranchilizante, antidepresive, hipnotice, analgezice si anestezice, efectul sedativ central al Lexotanil poate fi amplificat.

Supradozare: Supradozarea intentionata sau accidentala doar a Lexotanil, pune rareori viata in pericol. Simptomele iau in principal forma unei intensificari a efectului terapeutic (sedare, slabiciune musculara, somn profund) sau a unei agitatii paradoxale. In cele mai multe cazuri sunt suficiente monitorizarea functiilor vitale si asteptarea revenirii la normal a pacientului. Dozele extrem de mari, in special in asociatie cu alte medicamente cu actiune asupra sistemului nervos central, pot sa produca coma, areflexie, depresie a functiei cardiace si respiratorii si apnee. Masurile terapeutice sugerate sunt lavajul gastric, supravegherea medicala si, ca terapie specifica, administrarea de Anexate (substanta activa: flumazenil).

Contraindicatii: Lexotanil nu trebuie administrat pacientilor cu hipersensibilitate cunoscuta la benzodiazepine. Pacientii cu dependenta cunoscuta sau presupusa de alcool, medicamente sau droguri nu trebuie sa ia Lexotanil decat in rare cazuri si numai sub stricta supraveghere medicala. In cazul prescrierii de Lexotanil la pacientii cu miastenia gravis sunt necesare precautii datorita slabiciunii musculare preexistente. Trebuie tinut cont si de principiul medical general, de a nu prescrie nici un fel de medicamente in prima parte a sarcinii, decat daca acestea sunt absolut necesare. Deoarece substanta activa a produsului poate sa treaca in lapte, mamele care alapteaza nu trebuie sa ia Lexotanil. In primele patru, pana la sase ore dupa ingestia unor doze mari, pacientii trebuie sa evite conducerea unui vehicul sau manevrarea unor masini periculoase, deoarece Lexotanil poate sa modifice reactiile pacientului, in functie de doza si de sensibilitatea individuala. Dependenta: utilizarea benzodiazepinelor si a agentilor din grupa benzodiazepinelor poate produce dependenta fizica si psihica. Riscul de instalare a dependentei creste in functie de doza si de durata tratamentului; de asemenea, este mai mare in cazul pacientilor cu antecedente de alcoolism sau narcomanie. Daca dependenta fizica s-a creat deja, intreruperea brusca a tratamentului va fi insotita de simptome de sevraj. Acestea se pot manifesta sub forma de cefalee, dureri musculare, anxietate pronuntata, tensiune, agitatie, stari confuzionale si iritabilitate. In cazurile grave se pot manifesta urmatoarele simptome: pierderea contactului cu realitatea, depersonalizare, hiperacuzie, amorteala si furnicaturi in extremitati, hipersensibilitate la lumina, zgomot si contact fizic, halucinatii sau crize epileptice. Intrucat riscul aparitiei fenomenelor de sevraj/rebound este mai mare in cazul intreruperii bruste a tratamentului, se recomanda scaderea treptata a dozei.

Producator Lexotanil: F Hoffmann-La Roche

Lexotanil comprimate este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica