epilepsie

Epilepsie – nu este o boala comoda

De la inceput trebuie stiut ca o mare parte dintre persoanele cu epilepsie au un intelect normal si daca sunt informate corect si inteleg fenomenele ce stau la baza acestei boli realizeaza ca o pot controla si chiar ajunge la vindecare. Tot mai multe persoane ce sufera de epilepsie ajung sa aiba o viata normala, foarte apropiata de viata celor ce nu sufera de aceasta boala.

Sper ca informatiile prezentate in continuare sa fie de folos familiilor care au in mijlocul lor un copil diagnosticat cu epilepsie, deoarece progresul medicinei din ultimile decenii ma face sa cred ca tratamentul epilepsiei este eficient si arunca o lumina favorabila asupra unei vieti ce acum multi ani in urma parea naruita din copilarie.

Ce este epilepsie ?

Definitia cea mai des intalnita pentru epilepsie, este de boala manifestata prin crize repetabile. Criza este o manifestare clinica ce apare in urma unei descarcari electrice ale neuronilor din creier (sau o grupa de neuroniElementele structurale si funcționale de baza al sistemului nervos compusi dintr-un corp celular protoplasmatic, care conține un nucleu, si din prelungiri protoplasmatice.). Neuronul este celula nervoasa a creierului. Cu alte cuvinte, o descarcare nervoasa a celulelor nervoase din creier este responsabila de aparitia si instaurarea crizei.

Clasificarea crizelor epileptice

La o analiza atenta a bolnavilor ce prezinta crize epileptice, s-a constatat ca aceste crize pot fi:

• criza partiala, daca se manifesta pe o parte a corpului bolnavului, si survine in cazul descarcarii unui grup e neuroniElementele structurale si funcționale de baza al sistemului nervos compusi dintr-un corp celular protoplasmatic, care conține un nucleu, si din prelungiri protoplasmatice. dintr-o anumita parte a creierului;
• criza generalizata, daca apare pe intreg corpul si este produsa de descarcarea tuturor neuronilor din creier.

Crizele partiale daca sunt analizate in amanunt, pot avea diverse manifestari:

• motorii in care bolnavul se zbate sau se incordeaza;
• vizuale in timpul carora bolnavul “vede” pete de diferite culori;
• auditive in care bolnavul aude sunete inexistente;
• olfactive in care simte mirosuri care nu exista;
• senzitive sunt crizele la care bolnavul simte durere sau furnicaturi in diferite parti ale corpului;
• psihice la care bolnavul simte sau are senzatia de  frica;

In timpul crizelor partiale, bolnavul poate sa ramana costient sau poate sa isi piarda starea de constienta. Deci, avem o noua clasificare din acest punct de vedere:

• crize partiale simple;
• crize partiale complexe.

Din informatiile de pana acum, se desprinde ideea ca la mai multe tipuri de crize, ar trebui sa avem mai multe tipuri de epilepsii. Asa este. Medicii in general le numesc sindroame epileptice.

Exista patru criterii de baza dupa care un medic recunoaste sindroamele epileptice:

• tipul crizelor (pierde sau nu constienta, apare pe o anumita parte a corpului, pozitia ochilor, in somn sau nu),
• varsta de inceput a crizelor (sugar, copilarie, adolescenta),
• dezvoltarea psihica a copilului si comportamentul acestuia (este impulsiv sau agresiv sau instabil psihic…)
• electroencefalograma (cum arata traseele desenate de electroencefalograf).

In functie de cat de multa informatie poate da parintele medicului legat de crizele copilului, si de cauza epilepsiei, acesta poate sa imparta epilepsiile astfel:

• epilepsii simptomatice (sunt cele la care cauza a putut fi diagnosticata si se cunoaste cu siguranta; ex: encefalita, meningita, creier dezvoltat insuficient );
• epilepsii criptogenice (sunt epilepsiile la care medicii “suspecteaza” cauza exacta dar, in acest moment nu pot demonstra cu ajutorul mijloacelor de investigatie acest lucru);
• epilepsii idiopatice (sunt in general epilepsiile fara o cauza anume si de cele mai multe ori sunt puse pe seama factorului genetic);

Exista totusi posibilitatea ca o criza epileptica sa apara datorita unei boli (febraTemperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic sau de alta origine. puternica, meningo-encefalita, diaree puternica insotita de deshidratare, etc.) dar fara existenta epilepsie. Aceasta criza trece odata cu vindecarea bolii care a cauzat-o, si nu mai mai apare pana la sfarsitul vietii. Deci o singura criza aparuta nu atrage automat si diagnosticarea pacientului cu epilepsie. Medicii cunosc acest fapt.

Mai mult decat atat, exista epilepsii benigne care pot fi controlate cu medicamente si care in unele cazuri dispar complet dupa o anumita varsta. Aceste epilepsii nu au impact asupra sanatatii generale a pacientilor si nu afecteaza gradul de dezvoltare al intelectului.

Pentru a intelege cat de afectat va fi copilul cu epilepsie in viitor, parintele ( e bine sa spunem parintii, pentru ca e o necesitate ca amandoi parintii sa cunoasca cat mai multe despre afectiunea micutului), trebuie sa stie cat mai multe despre aparitia crizei epileptice. De aceste informatii are nevoie medicul de la dumneavoastra atunci cand ajungeti la cabinet:

• daca epilepsia a aparut inaintea varstei de 2 ani (de cand au aparut crizele de epilepsie, debutul);
• cauza epilepsiei (daca aceasta este cunoscuta), daca a fost o meningo-encefalita, daca creierul nu a ajuns la etapa de dezvoltare necesara inainte de nastere sau, o hipoxie la nastere;
• daca crizele sunt greu controlabile prin medicamentele pe care le administrati pentru epilepsie;
• cand copilul a avut episoade de status epileptic (o criza a carei durata este de peste 20 minute);
• daca copilul are si alte afectiuni neurologice, sufera de tulburari de invatare sau da dovada de intarziere in dezvoltarea neuro-psihica;
• daca pentru a controla crizele de epilepsie, copilului i se administreaza o cantitate mare de medicamente.

vezi si : Epilepsie la adult – ghid de diagnostic si tratament

Regimul de viata la copilul cu epilepsie este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

epilepsie

A fi parinte este un lucru incarcat de responsabilitate. Epilepsie ?

In cazul in care copilul tau a fost diagnosticat cu epilepsie se poate spune ca e de doua ori mai greu… Esti nevoit sa faci fata la foarte multe probleme aparute pe parcursul vietii copilului tau. Ai mai multe griji, atentia trebuie sa fie sporita, sa fii tot timpul gata sa intervii in cazul unei crize, sa te documentezi mereu despre boala copilului tau, sa te ocupi de tratamentul acestuia,  sa,  sa,  sa…

La toate aceste probleme ai doar un aliat: medicul care se ocupa de copilul tau. Asculta-l cu atentie si urmeaza-i sfaturile.

Ai uitat de medicamente ? Nu trebuie sa te sperii daca ai uitat sa administrezi o doza copilului tau. Daca s-au scurs doar 2 sau 3 ore din momentul in care trebuiau administrate medicamentele, inca nu e prea tarziu si te sfatuiesc sa i le dai. Daca au trecut mai mult de 5 ore de la momentul cand trebuia sa le ia, lasa timpul sa curga si nu uita sa i le administrezi la urmatorul moment cand trebuie sa le ia. Nu dubla doza pentru ca ai uitat !

Daca copilul tau s-a saturat si nu mai vrea sa ia medicamente trebuie sa ai rabdare si sa ii explici cat mai multe lucruri despre  epilepsie. Cu rabdare, e nevoie sa inteleaga ce se intampla daca opreste tratamentul brusc. Trebuie educat sa isi asume responsabilitatea in aceste probleme si e necesar sa va simta “aproape” si ca aveti incredere in el. Intelegerea problemelor medicamentelor atrage automat si raspunderea pentru intreruperea lor. Altfel spus, copilul trebuie sa fie constient ca poate decide daca continua tratamentul sau nu, dar raspunderea pentru acest fapt este in intregime a lui. De multe ori, la adolescenta cand apar perioadele in care copilul neaga tot ce vine de la parinti, poate este de ajutor un dialog despre epilepsie si medicatie purtat pe aceasta tema de catre unchiul sau matusa sa.

Medicamentatia la epilepsie

poate fi stabilita destul de flexibil intr-un interval de o ora pana la o ora si jumatate in jurul orei fixate cand trebuie administrata. Este bine daca aveti de administrat medicamente anticonvulsivante in doua doze, sa lasati un interval intre ele de aproximativ 12 ore.

Reactiile adverse date de medicamentele antiepileptice, pot sa ii faca pe unii copii sa refuze sa continue tratamentul. Am intalnit refuzul adolescentelor la valproat deoarece acesta ingrasa. Trebuie purtat un dialog, in care copilul sa isi expuna parerea sau temerile iar parintele sa il inteleaga si sa ii explice. Medicul poate fi un mediator excelent si de multe ori poate furniza o solutie de compromis, astfel incat copilul sa se bucure de o viata   cat mai normala chiar daca sufera de epilepsie.

Sfatuiesc parintii cu toata caldura, sa isi rupa putin timp pentru a tine o agenda a crizelor de epilepsie in care sa noteze informatii despre toate crizele copilului.

Ar trebui sa aveti informatii de cele mai importante despre criza de epilepsie:

• data, ora, minutul cand a aparut criza,
• durata crizei,
• aveti idee despre ce a provocat criza ?
• daca copilul avea febraTemperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic sau de alta origine. in momentul producerii crizei sau nu,
• s-a produs in somn sau in stare de veghe ?
• s-a instalat pe tot corpul sau doar pe o parte ? unde anume ?
• copilul a fost constient pe timpul crizei sau nu ?
• ce medicamente erau administrate copilul in perioada crizei ?
• ce medicament ati administrat in timpul crizei ?
• dupa criza, a fost somnolent ? coerent sau nu ? centrii vorbirii au fost afectati ? pe ce durata ? pareza ? ameteala ?

Toate aceste informatii scrise la putin timp dupa consumarea unei crize, va vor scuti de batai de cap nedorite cand medicul neurolog pediatru va va pune cateva intrebari.

Am lucrat o perioada la invitatia Royal College of Paediatrics and Child Health la Addenbrooke’s Hospital, de pe langa Universitatea din Cambridge, la departamentul Child Development Centre cu md. Alasdair Parker si md. Chris Verity carora le port recunostinta pentru ce am invatat de la ei. Am ramas surprinsa placut sa vad ca pacientii mici, diagnosticati cu epilepsie au asupra lor cand vin la consultatii un mic “Diary” in care isi completeaza diferite informatii legate de boala lor si crizele peste care trec.

vezi si : Epilepsie la adult – ghid de diagnostic si tratament

Sfaturi pentru parintele cu copil diagnosticat cu epilepsie este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica

epilepsie

Pentru parintii al caror copil a fost diagnosticat cu epilepsie,

va prezint in continuare  cateva sfaturi care este bine sa le cunoasca si sa tina cont de ele in viata de zi cu zi.

Trebuie sa stiti ca exista factori care influienteaza aparitie crizelor la copilul cu epilepsie. Este bine a evitati acesti factori cat puteti de mult, astfel va protejati copilul in primul rand de aparitia unei crize, dar va protejati si pe dumneavoastra de probleme neplacute la care trebuie sa faceti fata:
- intreruperea brusca a medicamentelor antiepileptice; tratamentele bazate pe antiepileptice se scad treptat ca doza sau se inlocuiesc cu altele numai dupa cum va recomanda medicul. Trebuie evitata intreruperea lor, si chiar daca pare imperios acest lucru (din alte cauze, alte afectiuni aparute, etc.), nu actionati inainte de a lua legatura cu medicul. Consultati medicul ! El va poate informa cum sa faceti acest lucru in siguranta sau poate sa va dea o alternativa pentru intreruperea medicamentatiei.
- noptile nedormite pot cauza aparitia unei crize. Mai ales in cazul adolescentilor, este posibil ca datorita lipsei somnului pe o perioada mai lunga. Daca cunoasteti acest fapt veti fi atenti si il veti trimite la culcare in timp util.
- consumul de alcool este un factor ce duce de foarte multe ori la aparitia unei crize;
- cresterea temperaturii corpului. Este posibil ca de la o simpla raceala copilul dumneavoastra sa ajunga la o criza pentru ca nu a realizat ca are febraTemperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic sau de alta origine. si aceasta este factor declansator al crizelor. Trebuie administrate antitermice si facut tot posibilul sa mentinem normala temperatura corpului.
- hiperventilatia, (respiratia sacadata sau respiratia profunda) poate declansa o criza;
- exista epilepsie care este sensibila la stimuli luminosi, mai ales la stimularea luminoasa intermitenta; aceasta inseamna ca trebuie evitat calculatorul, televizorul, discotecile cu jocuri de lumini intermitente si stoboscop, chiar si deplasarile cu automobilul atunci cand soarele se vede printre copaci alergand cu repeziciune.

Pentru parintii care au o fetita diagnosticata cu epilepsie,

trebuie sa se astepte ca pe perioada ciclului menstrual, din cauza hormonilor aparuti in organism sau chiar si din cauza retentiei apei, eplepsia sa se agraveze. Nu este valabil in toate formele de epilepsie dar un procent insemnat dintre fetite realizeaza acest fapt. Sunt medici care chiar prescriu pe langa medicamentele normale pentu epilepsie si diuretice in aceasta perioada a lunii.

In cazul vaccinarilor, nu trebuie sa va feriti copilul cu epilepsie de vaccinuri decat in doua cazuri:

- atunci cind in perioada campaniilor de vaccinari, copilul dumneavoastra are o boala sufebrila,
- atunci cand stiti despre copilul dumneavoastra ca prezinta o reactie adversa la respectivul vaccin.
In acest moment se afirma ca vaccinurile sunt sigure si faptul ca aveti copilul diagnosticat cu epilepsie nu trebuie sa va faca sa luati o decizie grea in fata vaccinarii. Cele doua cazuri prezentate mai sus sunt valabile si pentru orice copil normal. Recomandarea mea este sa reprogramati vaccinarea  atunci cand copilul nu mai are febraTemperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic sau de alta origine., si chiar si atunci sa il protejati inainte si dupa vaccin cu paracetamol (sau alt antitermic ce il aveti la indemana).

vezi si : Epilepsie la adult – ghid de diagnostic si tratament

Sfaturi pentru copilul cu epilepsie este un material publicat pe: Neurologie Pediatrica