Minirin MELT

minirin MELT

minirin MELT

Minirin MELT, folosit in tratarea enurezisului si alte cateva afectiuni:

1. Denumire comerciala
MINIRIN MELT 60µg, MINIRIN MELT 120µg, MINIRIN MELT 240µg

2. Compozitia calitativa si cantitativa MINIRIN MELT 60µg, o unitate dozata de liofilizat oral contine acetat de desmopresina 60µg

3. Forma farmaceutica : Liofilizat oral

4. Date Clinice

4.1 Indicatii terapeutice
Minirin MELT este indicat in: diabet insipid de origine normala; enurezisul primar nocturn la copii cu varsta de peste 6 ani cu capacitate normala de concentrare a urinii, dupa eliminarea unei patologii organice subiacente; tratamentul simptomatic al nicturiei asociate poliuriei nocturne la adultii cu varsta sub 65 ani.

4.2 Doze si mod de administrare
Doza optima de Minirin MELT se stabileste individual. Minirin MELT 60µg corespunde unui comprimat de 0,1 mg, Minirin MELT 120µg corespunde unui comprimat de 0,2 mg, iar Minirin MELT 240µg corespunde unui comprimat de 0,4 mg.
Se administreaza de preferat, la aceiasi ora, inainte de mese. Alimentele pot reduce intensitatea si durata efectului antidiuretic la doze mici a desmopresinei.
Diabet insipid central: doza initiala recomandata pentru adulti si copii este de 60µg desmopresina acetat de 3 ori pe zi, sublingual. Dozele se ajusteaza apoi in functie de diureza. Doza zilnica variaza intre 120µg si 720µg acetat de desmopresina. Pentru cei mai multi pacienti, schema optima de tratament este de 60µg – 120µg acetat de desmopresina, sublingual, de 3 ori pe zi. In cazul aparitiei semnelor de retentie hidrica/hiponatremie, tratamentul trebuie intrerupt si ulterior dozele se ajusteaza.
Enurezis primar nocturn: doza initiala recomandata este de 120µg acetat de desmopresina, administrata la culcare. Doza se poate creste pana la 240µg in caz in care doza initiala este insuficienta. In timpul tratamentului se impune restrictie lichidiana. In cazul aparitiei semnelor de retentie hidrica/hiponatremie (cealee, greata/varsaturi, crestere in greutate si, in cazuri severe, convulsii) tratamentul se intrerupe pana la recuperare completa. La reluarea tratamentului este necesara restrictie lichidiana.
Evaluarea privind necesitatea continuarii tratamentului se realizeaza dupa trei lui de tratament, la cel putin o saptamana dupa intreruperea tratamentului.
Nicturia: doza initiala recomandata este de 60µg acetat de desmopresina sublingual, administrata la culcare. In cazul unui raspuns ineficace, dupa o saptamana, se poate creste la 120µg si apoi la 240µg, la intervale de o saptamana. In timpul tratamentului se impune restrictie lichidiana. La pacientii cu nicturie, pentru diagnosticul poliuriei nocturne, trebuie efectuat un grafic frecventa mictionala/volum pentru cel putin 2 zile si nopti, inaintea initierii tratamentului. O cantitate de urina in timpul noptii care depaseste capacitatea vezicii urinare sau depaseste 1/3 din cantitatea de urina din 24 ore este definita ca poliurie nocturna.
La varstnici: peste 65 ani initierea tratamentului cu Minirin MELT nu este recomandata. Concentratia plasmatica a sodiului trebuie determinata inainte de inceperea tratamentului si la 3 zile dupa initiere sau la cresterea dozei. In cazul aparitiei retentiei hidrice/hiponatremiei (cealee, greata/varsaturi, crestere in greutate si, in cazuri severe, convulsii) tratamentul se intrerupe pana la recuperarea completa a pacientului. La reluarea tratamentului este necesara restrictie lichidiana. Daca dupa patru  saptamani nu se obtin efectele clinice dorite, tratamentul se intrerupe.
Eficacitatea si siguranta administrarii desmopresinei la copii sub 6 ani nu a fost stabilita.

4.3 Contraindicatii
– hipersensibilitate la acetatul de desmopresina sau la oricare dintre excipientii medicamentului;
– insuficienta cardiaca cunoscuta sau suspectata;
– alte afectiuni ce necesita tratament diuretic;
– isuficienta renala severa (clearance-ul creatininei <50ml/min);
– sindromul secretiei inadecvate de ADH (SIADH);
– hiponatremie cunoscuta;
– polidipsia habituala sau psihogenica (cu producerea de urina peste 40 ml/kg si 24 ore);
– afectiuni in care restrictia hidrica nu poate fi respectata: tulburari cognitive severe, demente, afectiuni neurologice;
– boala von Willebrand tip II B;
– etilism;
– nicturia la pacienti cu varsta peste 65 ani (risc crescut de hiponatremie).

4.4

Atentionari si precautii speciale pentru utilizarea Minirin MELT

La pacientii cu incontinenta urinara, cauze organice de crestere a frecventei mictiunilor si nicturie (de exemplu: adenom de prostata, infectii urinare, litiaza vezicala, tumori vezicale), polidipsie si diabet zaharat neechilibrat, trebuie tratata cauza de baza.
In caz de insuficienta corticosuprarenala sau tiroidiana, acestea trebuie corectate inaintea inceperii tratamentului cu Minirin MELT si pe toata durata sa pentru a evita aparitia unei intoxicatii cu apa.
La pacientii varstnici, la cei cu tulburari cardiovasculare (cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, infarct miocardic in antecedente) si la cei cu functia renala scazuta Minirin MELT trebuie administrat cu prudenta si dozele trebuie ajustate daca este necesar, in bolile renale cronice efectul antidiuretic al medicamentului Minirin MELT este mai scazut decat in mod normal.
La pacientii cu fibroza chistica, administrarea acetatului de desmopresina se face cu prudenta datorita dezechilibrelor hidro-electrolitice existente.
La pacientii cu risc de crestere a presiunii intracraniene administrarea de Minirin MELT se face cu prudenta.
In tratamentul enurezisului primar nocturn sau a nicturiei, ingestia lichidiana se limiteaza la cantitatea cea mai mica posibil, cel putin o ora inainte si opt ore dupa administrare. Tratamentul fara restrictie lichidiana poate duce la retentie hidrica/hiponatremie cu sau fara semne si simptome de supradozaj (cefalee, greata, varsaturi, crestere in greutate si in cazuri severe, convulsii).
Pacientii peste 65 ani, cei cu concentratie scazuta a sodiului plasmatic si cei cu un volum urinar pe 24 ore crescut (peste 2,8 – 3 l) prezinta un risc crescut de hiponatremie. Pentru evitarea hiponatremiei este necesara prudenta in cazul tratamentului concomitent cu medicamente ce sunt cunoscute ca induc SIADH (antidepresive triciclice, inhibitori selectiv de serotonina, clorpromazina si carbamazepina) sau cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Tratamentul cu Minirin MELT trebuie intrerupt in cazul afectiunilor intercurente caracterizate prin dezechilibre hidroelectrolitice cum ar fi: infectiile sistemice, febra, gastro-enteritele. Daca apare cefalee, care poate fi un semn de supradozaj, este de preferat sa se omita o doza in ziua respectiva.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Este putin probabil ca desmopresina sa interactioneze cu medicamentele care influienteaza sistemul oxidativ microsomal hepatic;  studiile in vitro cu microsomi umani arata lipsa metabolizarii hepatice a desmopresinei. Nu au fost efectuate studii de interactiune in vivo.
Substantele cunoscute ca induc tulburari ale secretiei de ADH: antidepresive triciclice, inhibitori selectivi de serotonina, clorpromazina si carbamazepina pot determina un afect aditiv antidiuretic crescand riscul retentiei hidrice. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot potentia activitatea antidiuretica si induc retentia hidrica/hiponatremia.
Tratamentul concomitent cu loperamid determina o crestere de pana la trei ori a concentratiei plasmatice a desmopresinei, ceea ce va duce la crestera riscului de aparitie a retentiei hidrice/hiponatremiei.
Desi nu au fost investigate alte medicamente ce incetinesc tranzitul, poat avea aceleasi rezultate. Glibenclamida scade activitatea antidiuretica. Tratamentul concomitent cu dimeticona determina o scadere a absorbtiei desmopresinei.
O masa standardizata cu 27 % lipide administrata inaintea unei doze de 0,4 mg desmopresina, scade semnificativ absorbtia acesteia. Desi aceasta nu influienteaza semnificativ efectul farmacodinamic, evaluat prin productia de urina si osmolaritate, exista posibilitatea ca aceasta sa apara la doze mai scazute. Alimentele pot sa scada intensitatea si durata efectului antidiuretic al dozelor orale mici de desmopresina, acest lucru trebuie avut in vedere inainte de cresterea dozelor.

4.6 Sarcina si alaptarea
Utilizarea desmopresinei in cursul unui numar limitat de sarcini la femei cu diabet insipid a indicat rare cazuri de malformatii la copii. Pana in prezent nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante. Studiile la animale nu au evidentiat efecte daunatoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltarii embrionare/fetale, nasterii sau dezvoltarii postnatale. Medicamentul Minirin MELT nu va fi prescris decat cu prudenta la femeia gravida. Se recomanda monitorizarea tensiunii arteriale datorita riscului de aparitie a preeclampsiei.
Desmopresina se exercita in laptele matern, dar nu exista riscuri pentru sugar la dozele terapeutice. Rezultatele obtinute din studiile efectuate la mamele care au primit doze crescute de desmopresina au aratat ca desmopresina excretata in laptele matern este mult mai scazuta decat cea necesara pentru a influienta diureza.

4.7 Efecte asupra capacitatii de a  conduce vehicule si de a folosi utilaje
Minirin MELT nu are nici o influienta asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reactii adverse
Tratamentul fara restrictie concomitenta de lichide poate duce la retentie hidrica/hiponatremie cu sau fara semne si simptome de intoxicatie cu apa (cefalee, greata, varsaturi, crestere in greutate, si, in cazuri severe, convulsii).
Enurezis nocturn primar si diabet insipid, frecvente (>1/100):
– Nervos – centrale: cefalee
– Gastro – intestinale: dureri abdominale, greata foarte rar.
(<1/10000):
– Metabolice: hiponatremie
Au fost raportate cazuri izolate de alergie cutanata si cazuri severe de alergii generale. Au fost, de asemenea raportate foarte rare cazuri de tulburari emotionale la copii.

Nicturia

In studiile clinice efectuate au fost raportate reactii adverse la 35% din pacienti in perioada de tritare a dozei; in timpul tratamentului de lunga durata, procentul de reactii adverse a fost de 24% cele mai frecvente fiind: cefalee 6%, vertij 3%, edeme periferice 3%, mictiuni frecvente 2%, greata 2% si crestere in greutate 2%.. Incidenta reactiilor adverse raportate la mai mult de 1% din pacientii cu nicturie tratati cu desmopresina pe parcursul a 3 saptamani  de titrare a dozelor dupa modelul descris (0,1; 0,2; 0,4 mg) la 632 pacienti a fost dupa cum urmeaza:
– hipertensiune arteriala 2%,durere abdominala 4%,diaree 2%, uscaciunea gurii 2%, greata 3%, fatigabilitate 2%, edeme periferice 2%,hiponatremia, 4%, cefalee 15%, vertij 3%, insomnia 1%,mictiuni frecvente 2%.

4.9 Supradozaj

Chiar si dozele uzuale in combinatie cu ingestia unei cantitati considerabile de lichide, pot determina intocsicatii cu apa. Doze de la 0,3μg/kg i.v. si 2,4μg/kg intranazal au determinat hiponatremie si convulsii la copil si adult. Pe de alta parte, 40μg acetat de desmopresina intranazal, administrate unui copil de 5 luni si 80μg intranazal la un copil de 5 ani nu au determinat simptome. 4μg acetat de desmopresina administrata parenteral unui nou nascut a determinat oligurie si crestere in greutate. Supradozajul determina prelungirea duratei de actiune si cresterea riscului de retentie hidrica si hiponatremie.
Simptome: cealee, greata, retentie hidrica, hiponatremie, oligurie, convulsii, edem pulmonar.
Tratament: tratamentul hiponatremiei trebuie sa fie individualizat, dar trebuie urmate cateva recomandari generale. Se intrerupe tratamentul cu desmopresin, se opreste aportul hidric, se controleaza echilibrul electrolitic, la nevoie se administreaza furosemid si sodiu. Nu se cunoaste antidot specific.

5. Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: hormoni ai lobului posterior hipofizar; hormon antidiuretic (ADH) si analogi, desmopressinum.
Cod ATC: H01BA02
Desmopresina este un analog sintetic al hormonului natural secretat de hipofiza posterioara, arginin vasopresina. Diferenta consta in faptul ca gruparea amino a cisteinei a fost indepartata si L-arginina a fost substituita cu D-arginina. Aceasta modificare duce la o durata mai lunga de actiune, o activitate antidiuretica mult mai pronuntata,eect presor extrem de scazut chiar in lipsa acestuia la dozele clinice uzuale si la o crestere a nivelului plasmatic al factorului VIII la pacientii cu hemofilie A si boala von Willebrand tip I. Efectul antidiuretic marcat este explicat de afinitatea mare a desmopresinei fata de receptorii V2 de la nivelul portiunii finale a tubului contort distal si a tubului colector fata de receptorii V1, raportul de selectivitate V2/V1 fiind de aproximativ 10.000, explicand efectul contractil nesemnificativ, chiar absent al acesteia asupra musculaturii netede. Eficacitatea antidiuretica a desmopresinei la pacientii  cu nicturie a fost evaluata prin studii ce au inclus pacienti cu cel putin 2 mictiuni pe noapte si poliurie nocturna definita printr-o cantitate totala de urina ce depaseste capacitatea functionala a vezicii urinare. La acesti pacienti numarul mictiunilor nocturne a scazut cu o rata de 45% comparativ cu 15% in grupul placebo. Diureza nocturna a scazut cu o rata de 40-45% comparativ cu 6-8% in grupul placebo. Durata primei perioade neintrerupte de somn, creste cu 1-2 ore, fat de grupul placebo. Efectul este cu atat mai intens cu cat diureza nocturna anterioara era mai mare. Intr-un alt model de studiu clinic, in care desmopresina a fost administrata intravenos la voluntari sanatosi, valoarea CE50 stabilita in functie de osmolaritatea urinara a fost de 1,7 pg/ml si de 2,4 pg/ml in functie de volumul urinar.

Producator Minirin MELT: FERRING GmbH

ma ajuta daca distribui...
newsletter

Scris in categoria: MedicamenteToate

Taguri:

RSSComentarii (0)

URL Trackback

Lasa un comentariu

Trebuie sa fiti logat pentru a posta un comentariu.