Electroencefalograma (EEG) este una dintre cele mai importante investigatii in neurologia pediatrica, aceasta fiind folosita astazi in explorarea paraclinica a pacientilor cu diverse afectiuni. Aplicarea ei in pediatrie a devenit din ce in ce mai frecventa deoarece ofera date importante care permit atat un diagnostic corect cat si o urmarire a evolutiei afectiunilor sub tratament  si stabilirea unui prognostic pe termen lung.

EEG-ul inregistreaza activitatea electrica a creierului cu ajutorul unor electrozi metalici dispusi pe cutia craniana. Acesti electrozi sunt fixati temporar pe pielea capului cu ajutorul unei casti sub forma de plasa sau sunt gata montati pe o casca in forma de caciula care se pune direct pe capul copilului. In primul caz electrozii sunt plasati de tehnician la anumite distante si in anumite zone importante pentru a surprinde intreaga activitate a creierului, in cel de-al doilea caz ei sunt montati direct pe caciula. Este foarte important ca pielea capului sa fie curata pentru a se realiza un contact bun al electrozilor cu scalpul ceea ce permite o inregistrare corecta a traseului. In plus se pot folosi o serie de substante cum ar fi serul fiziologic sau un gel special care favorizeaza contactul intre electrozi si scalp  ajutand la transmiterea undelor dinspre creier spre craniu.

Traseul electroencefalografic este constituit dintr-o succesiune de unde cu aspect diferit, fiecare dintre ele reprezentand activitatea creierului intr-o anumita zona.

Datele oferite de electroencefalograma sunt extrem de variate. Ele depind de mai multi factori dintre care amintim varsta pacientului, starea de veghe sau de somn (natural sau determinat de anumite substante sedative), complexitatea bolii, prezenta sau absenta unui tratament. De exemplu la copilul mic  traseul este mai lent iar pe masura ce creste undele devin mai frecvente, aspectul apropriindu-se treptat de traseul adultului. In somn traseul are un aspect diferit in functie de fazele somnului, este mai lent si cu o serie de elemente specifice.

Este foarte importanta corelarea aspectului EEG cu datele clinice si examenul neurologic.

Unul dintre avantajele importante ale electroencefalogramei este lipsa ei de nocivitate. De aceea se poate face la orice varsta inclusiv la nou nascut. Aparatul de EEG doar culege undele electrice ale creierului, nu introduce nici un fel de unda, raza, etc, in corpul copilului, care i-ar putea afecta sanatatea. Acest lucru este foarte important atat pentru parinti care sunt preocupati de investigatiile invazive la care sunt supusi copiii cat si pentru medicul care recomanda investigatia deoarece nu se teme ca EEG-ul va face mai mult rau decat bine si nici nu-i va fi teama sa-l repete oricat de des va fi necesar.

Un alt lucru importanta pentru copil este lipsa durerii in timpul inregistrarii. Copiii, in special cei mici trebuie convinsi ca examinarea nu produce nici o neplacere, vor fi lasati sa asiste in timpul examinarii altor copii mai mari, li se va distrage atentia pentru a sta cat mai linistiti si relaxati.

Nu necesita o pregatire speciala a pacientului, ea se poate efectua in orice moment  cand acesta se prezinta la doctor.

Spre deosebire de alte investigatii din neurologie, electroencefalograma este mai ieftina deoarece desi necesita o aparatura speciala nu are nevoie de conditii speciale de inregistrare.

Un alt avantaj este ca pacientul nu trebuie sa stea perfect nemiscat in tot timpul inregistrarii. Daca copilul se misca apar niste modificari numite artefacte, care ,,paraziteaza traseul’’, dar tehnicianul vede aceste miscari si le poate nota pe traseu in timpul inregistrarii pentru a nu fi interpretate ca si patologice. Ele sunt astfel ignorate de cel care interpreteaza traseul.

Electroencefalograma este importanta in stabilirea cu exactitate a diagnosticului intr-o serie de boli sau manifestari paroxistice. Ea este indicata in:

• crizele de pierderea constientei din veghe pentru a se stabili daca este o criza epileptica care necesita supravghere speciala sau o sincopa care are alte indicatii de investigatii si tratament;
• crizele de pierderea constientei din plans pentru a deosebi o ciza epileptica de spasmul hohotului de plans;
• convulsii febrile recurente sau cu durata lunga;
• manifestarile din timpul somnului pentru a diferentia o tulburare de somn de o criza epileptica;
• durerile de cap insotite de alte manifestari neurologice (vedere in ceata, amorteli ale limbii sau pe un hemicorp, ameteala, confuzie) pentru a diferentia o migrena de o criza epileptica urmata de durere de cap;
• manifestari insotite de ameteala pentru a deosebi o criza epileptica de un sindrom vertiginos sau o lipotimie;
• manifestri insotite de clipitul pleoapelor pentru a diferentia un tic de o criza epileptica;
• tulburarea de atentie pentru a sti daca copilul are absente sau este doar visator;
• epilepsie, la debutul bolii, pe parcurs pentru a urmari evolutia, la scaderea medicatiei sau ulterior la intreruperea acesteia;
• traumatisme cranio-cerebrale cu dureri de cap persistente, cu modificari de comportament (agitatie, agresivitate, teama nejustificata) si regres cognitive (scaderea performantelor scolare);
• in convulsiile aparute in cadrul unor  altor boli: meningite, encefalite, trauamtisme.

Electroencefalograma este astfel una dintre explorarile cel mai frecvent folosite in diagnosticul bolilor sistemului nervos datorita numeroaselor informatii pe care le furnizeaza la orice varsta si absenta oricarei contraindicatii.