Infecția cu citomegalovirus
este cea mai frecventă afecțiune dată de un virus, care se poate transmite înainte de nașterea copilului. Această infecție afectează sistemul nervos central (SNC).
Transmiterea virusului de la mamă se poate face dacă aceasta s-a infectat cu citomegalovirus pentru prima dată sau dacă avea deja virusul în organism și acesta s-a reactivat. Mama poate să nu aibă nici un simptom sau poate avea o simplă răceală. Alte metode de transmitere sunt:
– prin naștere, dacă aceasta se face prin căi naturale.
– prin alăptare, (infecția cu citomegalovirus a fost identificată foarte rar prin alăptare).
– prin transfuzii de sânge.
Boala se poate manifesta în momentul nașterii copilului, fiind severă, afectând atât creierul (meningită, encefalită, convulsii), cât și alte organe. Ficatul – hepatită, plămânul – pneumonie, rinichiul – nefrită, intestinele – enterită.
Majoritatea cazurilor de infecție cu citomegalovirus sunt fără simptome la naștere. În puține cazuri pot apărea ulterior semne în primii 2 – 4 ani de viață.
Dintre caracteristicile acestei boli, trebuie amintite:
– craniu de dimensiuni mai mici.
– surditate.
– retard în dezvoltarea motorie, retard în dezvoltarea psihică și a limbajului.
– dificultăți de învățare.
– probleme cu vederea.
Cu cat boala este mai severă la naștere, cu atât consecințele ei sunt mai importante.
Diagnosticarea bolii în România se face pe baza examenului clinic și a prezenței de anticorpi împotriva citomegealovirusului în sânge și în lichidul cefalorahidian. Exista două tipuri de anticorpi JpM si JgG. Anticorpii JpM indică o boală acută, iar prezenta anticorpilor JgG indică boala cronică.
Anticorpii JgG (+) la mamă și la copil nu înseamnă neaparat prezența bolii (infecției cu citomegalovirus) la copil. Acești anticorpi ar fi putut trece de la mama la copil și ei persistă până la 6 luni. Din acest motiv, testul trebuie repetat după ce copilul împlinește vârsta de 6 luni.
Anticorpii IgM nu trec de la mamă la copil teoretic, prezența acestor anticorpi (+) indică boala acută la copil dar pot exista și reacții false (+).
Dacă copilul dumneavoastră suferă de această boală, el ar trebui să fie sub supravegherea medicului pediatru și neurologului pediatru. Aceștia știu cât de des să vă trimită la alte controale și știu cum trebuie să îl urmărească.
Deoarece medicamentele antivirale pentru tratarea acestei boli au numeroase reacții adverse, sunt folosite limitat în tratamentul copiilor sau a gravidelor care suferă de boală.
Ar fi importantă prevenirea îmbolnăvirii mamei dar acest lucru este mai greu deoarece transmiterea infecției, în timpul sarcinii se face respirator. Dacă apare o întârziere în dezvoltarea motorie sau psihică a copilului, gimnastică medicală și stimularea cognitivă este importantă.
