Sindromul de hiperventilatie
Scris de dr. Aurelia Dogaru pe data de iul. 24, 2011 cu Comentarii 0
Sindromul de hiperventilatie reprezinta o afectiune relativ comuna,
care este usor de recunoscut de cele mai multi neurologi pediatrii. Cu toate acestea, fiziopatologia care sta la baza Sindromul de hiperventilatie, nu a fost clar elucidata. Apare la adolescenta, manifestandu-se prin respiratii rapide, neregulate, profunde ce se insotesc de dureri “in piept” ( “intepaturi la inima” ), senzatie de sufocare, dureri musculare, amorteli, ameteala, dureri de cap, incetosarea vederii si uneori pierderea constiintei.
Simptomele se pot ameliora prin respirarea intr-o punga, acest lucru avand valoare terapeutica cat si diagnostica.
Sindromul este declansat de traume psihice.
Cum este definit clasic, sindromul de hiperventilatie
este o afecţiune care apare cand in care timp de cateva minute ventilatia facuta de plamani depaseste cerintele metabolice, rezultatul constand in modificari hemodinamice si chimice care produc simptome caracteristice.
Inducerea unei scaderi a dioxidului de carbon arterial prin hiperventilatie voluntara reproduce aceste simptome. Cu toate acestea, recent, acest model a fost contestat cu observatia ca multi pacienti cu sindromul de hiperventilatie nu manifesta niveluri scazute de dioxid de carbon arterial in timpul atacurilor. In unele cazuri, pacientii cu sindromul de hiperventilatie au demonstrat modificari ale fiziologiei aparatului respirator, care se manifesta ca o revenire mai lenta la valoarea iniţiala a dioxidului de carbon după hiperventilatia voluntara la un nivel definit de dioxid de carbon.
Acest mod de gandire actual sugereaza ca sindromul de hiperventilatie ar trebui mai bine sa fie numit sindromul lipsei de aer comportamentale sau dispnee psihogena cu hiperventilatie, ca o consecinta, mai degraba decat ca o cauza a bolii. De asemenea, este recunoscut faptul ca unii pacienti pot avea fiziologic riscul de a dezvolta dispnee psihogena.
Simptomele sindromului de hiperventilatie si tulburarea de panica se suprapun considerabil, deşi cele doua conditii raman distincte. Aproximativ 50% dintre pacientii cu tulburare de panica si 60% dintre pacienţii cu hiperventilatie manifesta agorafobie, ca parte a simptomatologiei lor,
in timp ce doar 25% dintre pacientii cu tulburare de panica manifesta sindromul de hiperventilatie .
Scris in categoria: Manifestari • Toate