Definiție – sindromul Sandifer
Sindromul Sandifer a fost definit ca o boală a sistemului gastrointestinal superior însoțită de manifestări neurologice ce apare la copii. Clinic avem semne digestive, refluxul gastro-esofagian și hernia hiatală (uneori) și semne neurologice, torticollis și mișcări distonice ale corpului.
În 2023 sindromul Sandifer este definit ca o distonie a capului și corpului, ce apare brusc și intermitent, asociată de multe ori cu reflux gastroesofagian, prezentă la copil. Distonie înseamnă o contracție musculara involuntară ce duce în acest caz la poziții anormale ale capului, gâtului, corpului.
Semnele clinice pentru sindromul Sandifer
Refluxul gastro-esofagian care înseamnă trecerea conținutului stomacului în esofag. Acest lucru se întâmplă în mod frecvent și la copiii sănătoși și ține de imaturitatea legăturii între cele două organe, la aceasta vârstă. Doar la 1% dintre copiii care au reflux apare și o postură anormală a gâtului, trunchiului și capului.
Torticolisul înseamnă o înclinare laterală stânga/dreapta a gâtului.
Mișcarea distonică a corpului înseamnă în acest caz, arcuirea spre spate, în arc de cerc a acestuia.
Hernia hiatală este trecerea unei porțiuni din stomac în cavitatea toracică prin slăbirea diafragmului, mușchiul care separă cavitatea abdominala de cea toracică.
Durata episodului în care copilul stă într-o poziție anormală cu capul pe spate, cu gâtul într-o parte, cu corpul arcuit este între 1-3 minute. Copilul poate fi perfect conștient, dar poate exista și o stare de confuzie sau de afectare a conștienței. Pot fi prezente și 10 episoade pe zi, legate uneori de alimentație.
Dacă refluxul gastro-intestinal este important pot apărea vărsături, dureri abdominale, secundar, refuzul alimentației, iar în timp anemie și scădere în greutate. Prin iritarea esofagului se produc senzație de arsură pe gât, tuse, dificultăți respiratorii. Părinții trebuie să plaseze copilul într-o poziție ridicată pe un plan tare pentru a evita pneumonia de aspirație. Această complicație este consecința aspirării alimentelor ce refluează din stomac în plămâni.
Cauze – sindromul Sandifer
Cauzele sindromului nu se cunosc cu exactitate. Boala este determinată de iritarea esofagului. Sucul gastric care are pH acid, dacă a ajuns în esofag declanșează torticolisul. Cauza manifestărilor nu este nici ea cunoscută. Se crede că înclinarea capului și gâtului este modul în care copilul își ameliorează durerea cauzată de refluxul acid, iar poziția corpului ar ameliora durerea abdominală. O altă explicație ar fi că mușchii capului, gâtului și diafragmul au o inervație comună.
La pacienții cu hernie hiatală și reflux, ar apărea o iritație a diafragmului și spasme ale mușchilor gâtului. Această explicație ar fi valabilă numai la cei cu hernie hiatală. Ar putea exista o stimulare a trunchiului cerebral secundară durerii declanșate de reflux gastric care ar provoca spasme musculare.
Importanța ca un neurolog să cunoască sindromul Sandifer
Cel mai des aceste episoade de înclinare a capului și trunchiului însoțite de plafonarea privirii, afectarea conștienței, sunt confundate cu crizele epileptice. De multe ori părinții sunt speriați de aceste manifestări. De multe ori și doctorii se gândesc la epilepsie sau la o altă boală, motiv pentru care pot face o electroencefalogramă sau chiar RMN cerebral. Teoretic nu ar trebui să faci nici o investigație, doar dacă copilul nu răspunde la tratament.
Dar uneori nu e foarte ușor nici să stabilești un diagnostic corect, nici să-i liniștești pe părinți spunându-le să aștepte pentru că boala va trece cu vârsta, mai ales când episoadele sunt frecvente. Se poate face endoscopie gastroesofagiană, se poate evalua pH-ul esofagian timp de 24 de ore (cea mai importantă metodă) pentru a dovedi că aceste simptome digestive sunt prezente. Poți face EEG pentru excluderea unei epilepsii.
Managementul sindromului Sandifer
Tratamentul sindromului Sandifer este inițial nemedicamentos. Copilul primește un lapte antireflux care este mai gros. Unii copii au și alergie la proteina laptelui de vacă și atunci vor primi un lapte special. Copilul va fi ținut mai mult timp în sus după fiecare masa și se va evita alimentarea în exces. Dacă aceste metode nu sunt eficiente va primi un tratament medicamentos specific antireflux. În cazuri excepționale se intervine chirurgical pentru hernia hiatală sau pentru a modifica poziția stomacului față de esofag.
Concluzie
In concluzie, Sindromul Sandifer este o boală care se remite la vârsta de doi ani. Suferința copilului în timpul crizelor este impresionantă pentru părinți, aspectul manifestărilor din timpul crizelor este de mute ori confundat cu crizele epileptice. Ca medici trebuie să fim foarte atenți pentru că altfel am putea trata cu medicamente pentru epilepsie un copil care nu are această boală.
