Definiția acestor atacuri de înfiorare
Atacurile de înfiorare sunt manifestări involuntare, fără pierderea conștienței, asemănătoare unui frison. Copilul este încordat, rigid. Îi tremură capul și membrele superioare, uneori și trunchiul, privirea este fixă, uneori plafonată, buzele sunt strânse, dinții încleștați. Totul durează 5 secunde, apoi copilul este perfect normal. Le poți observa de multe ori pe zi, între 10 și 100 de ori. Pot fi grupate, mai multe la intervale scurte de timp sau izolate. Se pot asocia cu bucuria sau frustrarea, cu masa sau urinatul. Niciodată nu se observă în somn. Aceste manifestări apar la vârsta de 4 – 6 luni și dispar între 3 – 6 ani, cel mai frecvent până la 2 ani. Totuși uneori, pot debuta la 2 – 3 ani, chiar la 6 ani și se pot opri la 9 – 11 ani.
Cauzele atacurilor de înfiorare
Cauza atacurilor de înfiorare nu este cunoscută. Sunt mai multe ipoteze ale producerii lor. Se crede că sunt legate de o imaturitate a creierului la această vârstă și preced tremorul esențial. Ulterior, alte studii au arătat că nu este o legătură între tremorul esențial și atacurile de înfiorare. Ar putea fi legate de nașterea prematură, dar mulți sugari născuți la termen au aceste manifestări. Ar apărea în caz de deficit de vitamina D. Ar fi niște ticuri, dar ulterior acești copii nu dezvoltă alte ticuri, iar cei cu ticuri nu au avut atacuri de înfiorare. Ar fi niște manifestări obișnuite, ca strănutul, căscatul, dar ele sunt prezente la puțini copii. Ar fi niște crize epileptice fără modificări EEG. Acest lucru îl pot infirma din experiență. Copii cu atacuri de înfiorare la vârsta de sugari, nu au avut ulterior epilepsie.
Diagnosticul și tratamentul atacurilor de înfiorare
Deși totul pare foarte clar și simplu, în realitate atacurile de înfiorare sunt o sursă de stres pentru părinți. Aceasta deoarece ele se aseamănă foarte mult cu crizele epileptice.
Deoarece diagnosticul este stabilit la început pe baza anamnezei, ideal ar fi ca evenimentul să fie filmat de familie. În acest mod, medicul vede clar ce se întâmplă cu copilul și îi este mai ușor să pună diagnosticul.
Copilul este normal din punct de vedere neurologic, s-a dezvoltat bine dacă ele au debutat de mai mult timp, nu a avut o stagnare sau un regres în evoluție.
Este important sa faci și o electroencefalograma ca să fi sigur că nu este o criză scurtă epileptică, o mioclonie de exemplu. Ar fi bine sa faci un video EEG de lungă durată ca să surprinzi evenimentul, dar acesta nu este accesibil oriunde în țară. În cazul unor sugari mai mari de 9-10 luni am mimat un atac de înfioare în timpul EEG și ei m-au imitat, dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna.
Nu se administrează nici un tratament. Aștepți să treacă o data cu maturizarea creierului. S-a observat ca administrarea antiepilepticelor nu are efect.
În concluzie, atacurile de înfiorare sunt manifestări paroxistice, benigne, frecvente la copil care pot fi confundate ușor cu o criză epileptică. Uneori diagnosticul nu este ușor de stabilit deoarece copilul este mic și efectuarea unei EEG este dificilă la această vârstă.
