CARBAMAZEPINA 200 mg, comprimate
Compoziție: 200 mg carbamazepină, excipienți q.s. pentru un comprimat.
Acțiune terapeutică: Anticonvulsivant.
Indicații pentru carbamazepină:
Epilepsie: accese parțiale cu simptomatologie complexă (accese psihomotorii), accese parțiale cu simptomatologie elementară (accese focale); grand mal, în special cu geneză focală (grand mal din timpul somnului, grand mal difuz), forme mixte de epilepsie. Profilaxia acceselor din sindromul de abstinență alcoolică. Algii la nivelul feței survenite ca accese (nevralgie de trigemen); accese algice de etiologie neprecizată pe traiectul esofagului. Stari algice în cadrul neuropatiei diabetice.
Accese neepileptice din scleroza multiplă, cum ar fi nevralgia de trigemen, crize tonice, crize de tulburări de mișcare și vorbire, tulburări de sensibilitate (disartrii paroxistice, ataxii sau parestezii) ca și accese dureroase. Psihoze, în special afecțiuni maniaco-depresive, depresii hipocondre și anxioase cu agitație ca și stări de excitație catatonică.
Reacții adverse la carbamazepina:
Incidența reacțiilor adverse este dependentă de doza administrată, frecvența lor fiind mai mare la începutul tratamentului și în cazul tratamentelor asociate. Respectarea dozelor recomandate și a instrucțiunilor de folosire asigură în general o bună toleranță. Pot apărea sedare, tulburări de conștiență, amețeli, somnolență, tulburări de mers și mișcare.
O atenție deosebită trebuie acordată reacțiilor alergice cutanate (urticarie, dermatită exfoliativă, sindrom Lyell, fotosensibilitate, eritem cutanat, purpură, etc.), reacțiilor hematologice (leucocitoza, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie, agranulocitoza, anemie aplastică, anemie hemolitică, anemie megaloblastică, splenomegalie) și hepatotoxice. Pentru a depista aceste reacții în fază precoce se recomandă, în special în cazul administrărilor de lungă durată, efectuarea periodică a examenelor de laborator relevante pentru modificările sanguine și ale funcției hepatice.
Contraindicații la carbamazepină:
Hipersensibilitate cunoscută la carbamazepină sau antidepresive triciclice (amitriptilina, desipramina, imipramina, protriptilina, nortriptilina etc.);
Antecedente de leziuni ale măduvei osoase: afecțiuni ale sistemului de conducere cardiac;
Administrarea concomitentă de IMAO (tratamentul cu IMAO trebuie întrerupt cu cel puțin 14 zile sau chiar mai mult, dacă starea clinică a pacientului o permite, inaintea inițializării tratamentului cu Carbamazepina).
Precauții: Inițializarea tratamentului cu Carbamazepină necesită un istoric al bolii și evaluarea clinică a pacientului. Carbamazepina va fi utilizată cu prudență în cazul pacienților cu convulsii mixte care includ și absențe deoarece poate provoca convulsii generalizate.
Supradozare cu carbamazepina:
Dozele terapeutice maxime de Carbamazepina sunt: 0,400 g pentru o data și 1,200 g pentru 24 ore. Primele semne și simptome ale supradozării apar după 1-3 ore. Cele mai frecvente tulburări sunt cele neuromusculare. Tulburările cardiovasculare sunt de regulă moderate, complicațiile cardiace grave manifestându-se numai după ingerarea unor doze foarte mari (>60 g). Prognoza în cazurile de intoxicație gravă depinde în mod critic de eliminarea promptă a medicamentului. Aceasta poate fi realizată prin inducerea vomei, irigație gastrică și diminuarea absorbției. Dacă aceste măsuri nu pot fi aplicate fără riscuri, se recurge la asistență medicală specializată, în timpul căreia se urmărește menținerea funcțiilor vitale.
Interacțiuni cu alte medicamente:
În cazul administrării concomitente a mai multor antiepileptice, acestea își pot reduce reciproc activitatea (ex. fenitoină, fenobarbital, primidona). Timpii de înjumătățire pentru fenitoină, warfarină, doxiciclină și teofilină scad considerabil în cazul administrării concomitente de Carbamazepina. Concentrația plasmatică a carbamazepinei poate fi crescută de antibiotice macrolide, izoniazida, antagonisti de calciu, dextropropoxifen.
Doze, mod de administrare carbamazepina:
În general, eficacitatea și siguranța tratamentelor cu medicamente anticonvulsivante este mai mare atunci când se asigură monitorizarea nivelelor sanguine ale acestora. Tratamentul cu Carbamazepina trebuie individualizat. În general, se recomandă inițierea tratamentului cu o doză mică și continuarea acestuia cu doze crescute gradat până la nivelul care asigură răspunsul terapeutic optim. După stabilizarea stării clinice a pacientului, doza de întreținere administrată se poate reduce treptat, până la nivelul minim considerat eficace. Administrarea Carbamazepinei se face în timpul meselor.
Epilepsie – Adulți și copii peste 12 ani:
Doza inițială recomandată este de 200 mg de 2 ori/zi (400 mg/zi). Aceasta doză zilnică se crește apoi treptat, la intervale de o săptămână, cu până la 200 mg/zi, în 3-4 prize, până la obținerea efectului terapeutic dorit. Dozele maxime admise la care se poate ajunge sunt de 1000 mg/zi pentru copii între 12-15 ani, 1200 mg/zi pentru adulți și copii peste 15 ani sau, în cazuri foarte rare, valabile pentru adulți, 1600 mg/zi. Doza de întreținere eficientă este de obicei de 800-1200 mg/zi. Copii între 6-12 ani: Doza inițială recomandată este de 100 mg de 2 ori/zi (200 mg/zi). Doza zilnică se crește apoi treptat, la intervale de o săptămână, cu până la 100 mg/zi, în 3-4 prize, până la obținerea răspunsului terapeutic dorit. Doza maximă admisă la care se poate ajunge este de 1000 mg/zi. Doza de întreținere eficientă este de obicei 400-800 mg/zi.
În tratamentul epilepsiei
Carbamazepina se poate folosi singură sau asociată cu alți agenți anticonvulsivanți. Când se adaugă în timpul tratamentului cu un alt anticonvulsivant, Carbamazepina se administrează în doze crescute gradat, în timp ce dozele celuilalt anticonvulsivant se mențin sau se scad gradat. Excepție face fenitoina ale cărei doze trebuie crescute. Nevralgia de trigemen; nevralgia glosofaringiana: Doza inițială este de 100 mg de 2 ori/zi (200 mg/zi). Doza zilnică poate fi crescută până la 200 mg/zi (100 mg la fiecare 12 ore), până la dispariția durerii.
Doza zilnică maximă admisă este de 1200 mg. Controlul durerii poate fi de regulă obținut cu o doză de întreținere de 400-800 mg/zi (uneori 200 mg/zi). Stări algice în cadrul neuropatiei diabetice: Doza medie zilnică este de 200 mg de 3 ori/zi, în cazuri de excepție până la 400 mg de 3 ori/zi. Accese neepileptice în cadrul sclerozei multiple: Doza medie zilnică este de 200 mg de 2-4 ori/zi. Psihoze: inițial se administrează 1200 mg/zi, fracționat în mai multe prize. Doza de întreținere este în general de 200 mg de 3 ori/zi.
Se recomandă asocierea carbamazepinei la medicația neuroleptică în cazul schizofreniei acute. De asemenea, după adoptarea măsurilor de precauție corespunzatoare, poate fi asociat terapiei cu litiu în cazul afecțiunilor maniaco-depresive. Sindromul de abstinență alcoolică: Doza medie este de 200 mg de 3 ori/zi. În cazurile severe, doza poate fi crescută la 400 mg de 3 ori/zi. Se administrează în asociere cu medicamentele sedativo-hipnotice (clometiazol, clordiazepoxid).
După depășirea stadiului acut, Carbamazepina se poate administra ca monoterapie. Diabet insipid hipofizar: Doza medie pentru adulți este de 200 mg de 2-3 ori/zi. Actionează numai dacă există o secreție fiziologică de ADH. Efectul este potentat de clorpropamidă. La copii doza se stabilește funcție de vârstă și greutate corporală.
Forma de prezentare:
Cutii conținând 2 blistere a câte 10 comprimate.
Condiții de păstrare:
În ambalajul original. Ferit de umiditate și lumină. Termen de valabilitate: 2 ani.
Producător carbamazepina:
