Epilepsie

Câteva cuvinte despre epilepsie

• Epilepsia este o boala cronică care afectează creierul, având diferite cauze, caracterizată prin repetarea unor crize convulsive (convulsie). Este foarte important de știut că o singură criză convulsivă sau o convulsie,  nu înseamnă epilepsie. De exemplu poate apărea o criza convulsivă ( chiar mai multe ) într-o infecție acută a creierului: meningită, encefalită sau ca răspuns la anumiți stimuli excitanți: febră, alcool, droguri sau în anumite boli ce antrenează dezechilibre metabolice și hidro-electrolitice: diabet zaharat, deshidratare, diaree.

Cauze

Exista numeroși factori implicați în apariția epilepsiei, deseori aceștia fiind greu de identificat.

1. Factori care acționează asupra embrionului și fătului și care ar putea produce:

• oprirea în dezvoltare a creierului;
• dezvoltarea anormală a creierului;
• distrugerea structurilor cerebrale normal formate inițial.

a. infecții ale mamei anterioare sarcinii sau dobândite în timpul acesteia care duc la malformații cerebrale:

• toxoplasmoza,
• infecția cu citomegalvirus,
• infecția cu virus herpetic tip 2;
• infecția cu virus varicelo-zosterian ( „vărsat de vânt” );
• sifilis.

b. toxice exogene:

• medicamente, alcool, droguri, tutun, poluanți industriali.

c. toxice endogene:

•  diabetul zaharat matern.

Tutun:
– întârzierea creșterii în uter a copilului = nou născut cu greutate mică la naștere;
Alcool:
– posibile efecte asupra dezvoltării cognitive,
– întârzierea creșterii în uter a copilului,
– malformații cerebrale,
– facies dismorfic;
Cocaina:
– afectarea vaselor cerebrale având ca rezultat malformații cerebrale traduse clinic prin semne neurologice, afectare intelectuală.
c. patologia feto-placentară:
– poziții necorespunzătoare ale fătului în uter,
– placenta jos situată,
– cordon ombilical scurt, înnodat, situat în jurul gâtului copilului.
d. Anomalii de travaliu
– travaliu prea lent sau prea rapid,
– operația de cezariană: prin anestezie sau prin modificarea brusca a presiunii.
e. Traumatisme ale mamei, în special cele direct pe abdomen.

2. Factori care acționează în momentul nașterii și în prima lună de naștere:

a. Toate cauzele care determină o naștere dificilă având ca efect oxigenarea necorespunzătoare a creierului cu apariția de leziuni cerebrale secundare sau afectare cardio respiratorie cu aceleasi consecinte pe creier.
b. Infectii determinate de bacterii, virusuri: encefalite, meningite, accese cerebrale.
c. hemoragiile intracraniene produse prin traumatism obstretical sau spontane (vasele cerebrale ale nou nascutului sunt extrem de fragile).
d. factori metabolici: hipoglicemia, hipocalcemia.
3. Factori care actioneaza dupa prima luna de viata si care sunt cel mai frecvent implicati in producerea crizelor epileptice:
a. infectii acute ale creierului: encefalite, meningoencefalite, abcese cerebrale determinate de bacterii, virusuri, paraziti sau infectii cronice TBC ( tuberculoza), neurosifilis. Ele au risc scazut de a determina ulterior epilepsie; riscul creste cand apar crize epileptice in perioada acuta si cand infectia este foarte severa.
b. traumatisme craniene: crizele epileptice se pot produce:

• imediat (secunde, minute); ele nu sunt considerate epilepsie de majoritatea specialistilor,
• in prima saptamana (epilepsie precoce);
• dupa luni si ani (chiar 10 ani) (epilepsie tardiva).

Riscul de a face afectiunea scade pe masura trecerii anilor: 50% din cei cu traumatisme pot face crize in primul an si doar 25% mai fac crize dupa 4 ani.
c. Tumori cerebrale: sunt cauze rare de epilepsie la copii.
d. Factori toxici (din acestia facand parte si medicamentele).
4. Factori genetici presupun mostenirea de la alti membrii ai familiei a predispozitiei creierului de a face crize (nu este obligatoriu ca membrii fiecarei generatii sa faca crize) sau mostenirea unei boli ce determina o leziune cerebrala cu potential epileptogen.

Aspecte clinice pentru epilepsie
Exista doua tipuri mari de crize epileptice:

• crize partiale ( focale ) care afecteaza numai o parte a corpului, de exemplu membrul superior si membrul inferior drept sau jumatatea stanga a gurii si ochiul stang. Starea de constienta poate fi pastrata la inceput sau pe toata durata crizei ( in cazul crizelor mai usoare ) sau pierduta de la debutul manifestarii. Uneori pacientul poate sa nu fie total inconstient, dar cu constienta afectata executand acte automate, cum ar fi mersul. Aceste crize apar prin descarcarea unui grup de neuroni dintr-o parte a creierului;
• crize generalizate care afecteaza intregul corp de la inceput sau initial numai o parte a corpului ca apoi sa se generalizeze. Presupun abolirea starii de constienta cel putin in faza generalizata. Se datoreaza descarcarii electrice a tuturor neuronilor creierului. Aspectul crizelor este diferit.

Pot fi:

• motorii manifestate prin:
• incordare si/sau contractii involuntare ale membrelor drepte sau stangi sau ale tuturor membrelor (pacientul este inconstient si se zbate)
• devierea involuntara a capului si a ochilor spre stanga sau dreapta,
• contractii involuntare ale coltului gurii si ale pleoapelor.
• senzitive: dureri, furnicaturi, amorteli, intepaturi pe una sau mai multe zone ale corpului cum ar fi: limba, fata, membrul superior, membrul inferior.
• vizuale: vederea de luminite care palapaie, pete colorate, figuri geometrice, imagini ca dintr-un film;
• auditive: auzirea de zgomote sau voci care nu exista. ATENTIE ! ar putea fi vorba de halucinatii auditive in cadrul unor boli psihice; in acest caz pacientul poate avea si halucinatii vizuale, este mai confuz, episodul dureaza mult timp.
• olfactive: perceperea unor mirosuri cel mai adesea dezagreabile; se insotesc frecvent de senzatii gustative.
• cu simptome psihice: senzatii de frica ( pot fi usor confundate cu atacurile de panica), senzatii de vis, sentimentul de familiaritate, de cunoastere (deja vu, deja connu), sentimente de instrainare (jamais vu, jamais connu).
• crize tip absenta: manifestare prin suspendarea brusca a starii de constienta, pacientul intrerupe orice activitate cum ar fi vorbitul, mancatul, scrisul, joaca, timp de cateva secunde, cu reluarea ulterioara a acesteia.

Crizele prezentate mai sus sunt doar cateva din tipurile de crize cel mai frecvent intalnite. Exista mai multe tipuri de crize, exista si mai multe sindroame epileptice.

Analize necesare pentru diagnostic in caz de epilepsie

A. Investigatii biochimice
Analizele uzuale de sange sunt mai putin importante pentru diagnostic, ele au semnificatie in:
– convulsiile nou-nascutului, care pot fi cauzate de hipoglicemie, hipocalcemie, hiponatremie.
– in prescrierea unui tratament antiepileptic care presupune o functie hepatica si a maduvei osoase (locul unde se produc celulele din sange) normala.
– in urmarirea ulterioara a posibilelor efecte negative ale medicatiei asupra organismului.
B.EEG
Este o metoda importanta pentru diagnosticarea afectiunii deoarece pe traseu ( pe inregistrare ) apar elemente patologice sugestive. Un traseu EEG normal nu exclude diagnosticul de epilepsie. Prezenta unor elemente patologice pe EEG la un copil care nu face clinic crize epileptice,  nu impune un tratament si nu inseamna ca acesta are afectiunea. Un copil normal poate avea modificari pe EEG fara ca aceasta sa insemne ca are boala.
C. Investigatiile imagistice:
Tomografia cerebrala si rezonanta magnetica cerebrala sunt importante atunci cand cautam o cauza a epilepsiei care poate fi:
– o tumora,
– o malformatie arterio-venoasa, ex.: cavernomul,
– o parazitoza cerebrala: cisticercoza, toxoplasmoza,
– un tuberculom (localizare cerebrala a unei infectii TBC),
– un abces cerebral dat de o infectie: sinuzita, otita de vecinatate.
Toate acestea ar putea fi tratate neurochirurgical ceea ce presupune eliminarea medicatiei sau scaderea numarului de anticonvulsivante.
Cauza epilepsiei ar putea fi si o malformatie cerebrala prezenta inca din viata intrauterina, neoperabila pe care doar o identificam.
Intotdeauna prezenta unor modificari la nivelul creierului ( malformatii, calcificari ) determina clinic crize mai severe si mai greu controlabil terapeutic. Uneori aceste investigatii sunt fara modificari, atunci fie leziunile sunt prea mici si nu pot fi identificate, fie sunt modificari la nivelul substantelor chimice care transmit informatiile intre celulele creierului ( neuroni ).

Anamneza

Este unul dintre cele mai importante elemente pentru stabilirea diagnosticului afectiunii. De aceea informatiile trebuie obtinute de la persoana care a fost de fata in timpul crizei, chiar daca aceasta a fost impresionata de ce a vazut. Ar fi important ca persoana care a fost de fata in timpul crizei, sa poata raspunde la unele intrbari ale medicului cum ar fi:

• ce a declansat criza,
• bolnavul dormea sau era treaz,
• era palid sau vinat,
• cum erau ochii (privirea spre stanga, dreapta, peste cap), capul (pe spate, in stanga sau dreapta), gura (inclestata, deviata spre stanga sau dreapta),
• criza a fost pe o parte sau pe intregul corp,
• pacientul a fost constient sau inconstient,
• s-a zbatut, a fost incordat, a fost moale,
• era febril sau afebril,
• cat timp a durat criza,
• ce s-a intamplat dupa criza: a fost somnolent, a adormit, a acuzat cefalee, nu a putut vorbi, sau a avut o mana sau un picior mai moale o perioada de timp. Detaliile acestea ne ajuta sa facem diferenta intre o criza si alte manifestari nenepileptice sau ne sugereaza tipul si originea crizei (locul din creier de unde pleaca excitatiile).

Tratamentul epilepsiei

Exista mai multe medicamente folosite in tratamentul epilepsiei. Ele sunt recomandate de medicul neurolog pediatru in functie de:

• tipul crizelor – de ex. exista medicamente mai eficente in crizele partiale iar altele mai bune in crizele generalizate; in absente poate fi folosit un medicament specific, in general ineficient in alte crize;
• varsta copilului – exista medicamente contraindicate la anumite varste;
• prezenta altor boli ale copilului in special cele hepatice. Introducerea unui medicament se face treptat, incepand cu dozele mici si crescand doza la cateva zile. Prevenim astfel aparitia unor reactii adverse care i-ar putea inspaimanta pe parinti si care i-ar determina sa intrerupa tratamentul. Unele dintre reactiile adverse, cum ar fi ameteala, somnolenta sunt trecatoare, dispar pe masura ce organismul se obisnuieste cu medicamentul. In cazul crizelor frecvente si severe doza trebuie sa fie crescuta mai rapid.

Medicamentele se administreaza odata de doua sau de trei ori pe zi, nu neaparat la ore fixe ca un antibiotic dar trebuie sa tinem seama de faptul ca cele administrate odata pe zi au durata de actiune 24 ore, de doua ori pe zi, 12 ore, iar cele administrate de trei ori pe zi actioneaza 8 ore.
Tratamentul este de lunga durata, 2-3 ani, poate 5 ani de la ultima criza sau chiar mai mult.
Nu intrerupeti niciodata tratamentul fara aviz medical. Intreruperea brusca a medicatiei poate declansa crize de epilepsie.
Marea majoritate a crizelor poat fi controlate cu un singur medicament antiepileptic. La 5-10 % din pacienti, crizele pot fi controlate cu 2 medicamente antiepileptice. La 15-25 % dintre pacienti, crizele nu pot fi controlate niciodata. La acestia este important sa reducem cat mai mult numarul de crize folosind combinatii de medicamente.
Alte metode de tratament folosite: acupunctura, homeopatia, bioenergia nu au dat rezultate semnificative. Chirurgia epilepsiei este o metoda care poate fi utilizata in unele tipuri de epilepsie in care s-a identificat cu precizie zona din creier producatoare de excitatii. Este o metoda putin folosita la noi in tara. Supraveghiati-va copilul chiar daca o faceti de la distanta in privinta administrarii tratamentului. Incercati sa-l responsabilizati si sa-i explicati cat de important este sa-si ia fiecare doza.

vezi si : Epilepsia la adult – ghid de diagnostic si tratament, Sfaturi pentru copilul cu epilepsie, Regimul de viata la copilul cu epilepsie, Sfaturi pentru parintele cu copil dignosticat cu epilepsie, Convulsii febrile, Sincopa