Rubeola este o boală congenitală care afectează Sistemul Nervos Central alături de alte organe (inima, vase de sânge)
Transmiterea virusului la făt se face de la mama care:
- face boala prima dată,
- face boala a 2 a oară,
- s-a vaccinat pentru rubeolă și nu știa că este însărcinată.
S-a constatat ca femeile care au obținut imunitate prin vaccinare au risc crescut de reinfecție cu virusul comparativ cu cele care au făcut boala.
Testarea pentru rubeolă trebuie sa se facă la toate femeile gravide care au venit în contact cu o persoană cu aceasta boală sau prezintă semne clinice asemănătoare bolii indiferent dacă au avut anterior boala sau au fost vaccinate sau au documente care atesta prezența de anticorpi antirubeoloși.
Este contraindicată sarcina sub 3 luni de la vaccinarea împotriva virusului, deși nu există dovezi ca aceasta ar afecta fătul. În caz de vaccinare accidentală, când sarcina este foarte mică (necunoscută), întreruperea acesteia este controversată de unii specialiști.
Riscul de afectare a fătului de către virus, este cu atât mai mare cu cât sarcina este mai mică, riscul fiind maxim în primele 11-12 săptămâni.
Manifestări clinice ale rubeolei
Primele semne clinice pot să fie prezente încă din momentul nașterii.
– 80% din cazuri au semne de afectare a sistemului nervos:
meningoencefalită, copilul fiind moale, somnolent, sau agitat, cu fontanela bombată.
– alte semne clinice: greutate mică la naștere,
creșterea în dimensiuni ale ficatului și splinei, culoare galbena a tegumentelor, pete mici, vinete pe corp, creșterea în dimensiuni ale ganglionilor.
– semne clinice care apar prin afectarea unor organe, ca urmare a acțiunii virusului în perioada de formare a acestora: afectarea ochilor (cataracta, glaucom, strabism, ochi mai mici), afectarea inimii (malformații), afectarea Sistemului Nervos Central (retard în dezvoltarea motorie, întârziere în achiziționarea limbajului, convulsii, autism, lipsa dezvoltării creierului), afectarea pancreasului (diabet zaharat insulino dependent).
Diagnostic
Diagnosticarea antenatală la rubeolă se face prin:
– testarea din sânge a prezenței anticorpilor împotriva virusului rubeolitic la orice femeie gravida care a venit în contact cu o persoană bolnavă sau prezintă pe piele o erupție asemănătoare bolii.
Există două tipuri de anticorpi:
anticorpi IgM, prezența lor sugerând o boala acută și, anticorpi IgG, prezența lor sugerând o boala în antecedente. Dacă analiza relevă prezența anticorpilor IgM, acest lucru semnifică prezența bolii. În cazul în care anticorpii IgG sunt prezenți, iar anticorpii IgM sunt absenți, boala a fost în trecut și nu are importanță în prezent (adică nu are consecințe asupra fătului).
Diagnosticarea bolii la o femeie gravidă este importantă deoarece s-ar putea recomanda chiar întreruperea sarcinii, evitându-se astfel nașterea unui copil cu mari probleme.
Alte metode pentru diagnosticarea antenatală a bolii:
- izolarea virusului din lichidul amniotic (lichidul în care plutește fătul) după săptămâna 15-20 de sarcină,
- recoltarea de sânge fetal în trimestrul II,
- biopsia și izolarea virusului de la nivelul placentei,
- recoltarea de sânge din cordonul ombilical.
Diagnosticarea după naștere:
ar trebui testați toți nou născuții proveniți din mame ce au avut virusul rubeolic în timpul sarcinii sau nou născuții cu semne clinice sugestive pentru acest virus. Testarea presupune dozarea din sânge a anticorpilor antirubeoloși. Prezenta de anticorpi IgM în primele 3 luni de viață sugerează o infecție intrauterină sigură cu virusul în cauză.
Între 3 și 12 luni de la naștere, prezența de anticorpi IgM și IgG sugerează o infecție intrauterină probabilă sau o infecție acută (boala dobândită după naștere). Absența anticorpilor IgM dar prezența anticorpilor IgG peste 6 luni de viață înseamnă infecție intrauterină pentru că acești anticorpi sunt sigur ai copilului deoarece cei transmiși de la mama au dispărut la această vârstă (în cazul în care nu a făcut boala postpartum).
Virusul se poate izola (nu numai anticorpii) din gât, nas, sânge, urină, lichid cefalorahidian, dar aceste metode nu se folosesc la noi în țară.
Alte metode de diagnostic postnatal:
- scaderea trombocitelor in sange,
- determinarea anticorpilor antirujeolosi sau virusului in lichidul cefalorahidian.
Tratament pentru rubeola
Nu exista un tratament specific al bolii.
Se poate interveni chirurgical in cazul unor malformatii cardiace sau oculare.
Se poate pune un aparat auditiv in caz de surditate.
Copilul poate face chinetoterapie si/sau ergoterapie in caz de probleme motorii si/sau psihice.
Se pot trata convulsiile daca acestea apar.
Deoarece nu exista un tratament care te poate vindeca de aceasta boala, iar consecintele ai sunt atat de grave, ar fi importanta vaccinarea copiilor asa cum se face in alte tari intre 12 si 15 luni si ulterior intre 4 si 6 ani.
In Romania rubeola este destul de raspandita.
