Enurezis este definit ca o eliminare involuntară de urină ce apare la un copil mai mare de 5 ani.
Enurezis poate fi :
– primar, când copilul nu a avut niciodată control sfincterial (nu a existat niciodată un interval de cel puțin câteva luni sau ani în care copilul să nu fi udat patul sau lenjeria);
– secundar când apare după o perioada în care copilul a avut control sfincterian;
- nocturn când emisiile involuntare de urină apar numai noaptea; este cel mai frecvent.
- diurn când emisiile involuntare de urină apar numai ziua.
- nocturn și diurn.
Enurezis este mai frecvent la băieți decât la fete.
Cauzele bolii sunt variate:
- genetice – părinții copilului (sau mai rar, rude apropiate) au suferit de aceasta boală.
- psihologice.
- schimbarea domiciliului sau a școlii.
- conflicte intrafamiliale sau la școală.
- frustrări sau insuccese școlare.
Există și factori favorizanți pentru enurezis:
- somnul profund,
- ingestia exagerată de apa înainte de culcare.
Întotdeauna trebuie exclusă o cauză organică care ar favoriza apariția emisiilor involuntare de urină:
- în primul rând o malformație a aparatului urinar sau o afecțiune renală (ex. infecție de tract urinar, obstrucție de căi urinare, malformație renală, etc.),
- malformații la nivelul coloanei vertebrale lombare,
- diabet zaharat și diabet insipid în care există atât ingestie exagerată de apă cât și eliminare de urină în cantitate importantă,
- epilepsia în care o criză epileptică neobservată de părinți ar putea fi însoțită de emisie involuntară de urină; este cazul crizelor din timpul nopții la un pacient nediagnosticat cu boala convulsivantă.
Trebuie avute în vedere și tulburările psihice și neurologice care sunt însoțite de enurezis :
- întârzierea mintală,
- tulburare de învățare,
- tulburare de adaptare,
- tulburarea de stres posttraumatic,
- sindrom hiperkinetic,
- autismul.
Tratamentul enurezis-ului presupune o serie de măsuri educaționale:
-
- restricția de lichide cu 2 ore înainte de culcare,
- obligația de a urina înainte de culcare și la o ora jumătate după ce copilul a adormit, moment în care va fi trezit pentru a conștientiza actul micțiunii,
- recompensele: copilul își va face un calendar în care își va nota succesele și insuccesele, va fi recompensat pentru fiecare succes dar nu va fi pedepsit pentru insuccese,
- va trebui să-și spele lenjeria de pat sau intimă pe care a murdărit-o,
- educația sfincteriană: este importantă în cazul unei “vezici iritabile” sau cu capacitate mică, copilul va învăța să urineze la intervale regulate, în prima zi din jumătate în jumătate de oră, a doua zi din oră în oră, a treia zi la o oră jumătate și astfel treptat să micționeze la 3-4 ore,
- pentru copii mai mari de 6 ani se folosește “alarma” — o sonerie care anunță ca s-a udat un contact electric așezat pe cerșaf; treptat, copilul va învăța să se trezească înainte de a se goli vezica; este mai eficient la fete.
Intervenția psihoterapeutică: aceasta va identifica unele cauze care au dus la apariția enurezis-ului, probleme de suflet ale copilului, oferind sfaturi atât pacientului cât și părinților.
Există și o serie de medicamente, dar acestea vor putea fi recomandate numai de medicul specialist.
