Ticuri simple – timpul are de obicei grijă de ele
Ticuri – mișcări involuntare bruște, fără nici un scop cu excepția îngrijorării și înspăimântării părinților. Între 10 și 25% dintre copii sănătoși și în special băieții, cu vârsta între 5 și 12 ani dezvoltă aceste mișcări anormale. Tipic, ticurile sunt mișcări rapide, necontrolabile ale ochilor, feței, gâtului și umerilor. Strângerea ochilor, grimase faciale, mișcări ale capului, ridicarea umerilor sunt cele mai frecvente ticuri motorii. Există și ticuri vocale: „dresul vocii”, tușit, „a trage nasul” (un inspir zgomotos), mormăit. Unele sunt ușoare și greu de observat, altele sunt frecvente și severe afectând viața copilului. Copilul este de obicei conștient de ticuri. Ele dispar în somn sau când cei mici sunt angajați într-o activitate plictisitoare sau care nu necesită atenție, de exemplu uitatul la televizor. Pe de altă parte atrăgându-i atenția copilului de ticurile ce le are, ele se înrăutățesc.
Cauza acestor ticuri simple nu se cunoaște.
Presupunerea că în spatele acestor ticuri este o problemă emoțională sau de comportament nu este susținută de cercetările medicale. Pe de altă parte aceste ticuri se accentuează când există un stres în viața copilului. Părinții descriu o creștere a frecvenței ticurilor la începutul anului școlar, în perioadele de tensiune sau în emoții. Sursa „stresului” poate fi importantă numai pentru copil, nefiind evidentă pentru ceilalți. Copilul cu ticuri simple este un elev bun și atent care tinde să fie un perfecționist acasă. Ticurile se înrăutățesc dacă copilul este pedepsit de părinți, tachinat de colegi, certat de profesori.
Ocazional, aceste ticuri simple dispar la școală sau din toate locurile exterioare casei, de exemplu, în cabinetul medicului. Deși sunt involuntare, copii pot opri voluntar aceste mișcări anormale. Dar trebuie plătit un preț, existând o creștere a frecvenței acestor ticuri acasă, unde nu sunt văzuți de persoane străine, unde se pot ascunde de cei apropiați sau unde pot masca ticurile pretinzând de exemplu că sunt răciți când tușesc sau își trag nasul. Părinții trebuie să știe că ticurile simple pot fi determinate de unele medicamente, de exemplu decongetionante nazale, anticonvulsivante, stimulantele folosite în ADHD (amfetamine). De asemenea, băuturile cu cantități mici de cofeina cresc frecvența ticurilor la cei care le au deja. Nu există teste specifice pentru această afecțiune și majoritatea doctorilor recunosc ticuri din descrierea părinților. Ocazional sunt necesare alte teste când examenul neurologic este anormal (EEG pentru convulsii și RMN pentru tumori).
Prognostic
Vestea buna despre ticuri este ca ele se opresc. Majoritatea dispar între 3 luni și un an de la debut. Dacă se face efortul ca cei din anturaj (nu numai familia ci prietenii, colegii de clasa, profesorii) să înțeleagă și să tolereze aceste manifestări, ele se ameliorează rapid. Dar chiar dacă copilul continuă să fie stresat, la majoritatea, ticurile dispar în adolescență. De aceea, tratamentul de ales pentru cei mai mulți copii este de a lăsa timpul să treacă. Medicamentele și psihoterapia sunt indicate pentru ticuri ce influențează performanțele școlare, dezvoltarea socială, activitățile extrașcolare, relațiile cu prietenii. În plus, ca și în alte afecțiuni cronice, succesul tratamentului depinde de ajutorul dat copilului de a se adapta cu afecțiunea.
O discuție despre ticuri cu copilului nu este completă dacă nu vorbim de boala descrisa de Gilles de la Tourette în urmă cu 100 de ani. El a studiat copiii și adulții cu mișcări involuntare severe, cu comportamente repetitive, bizare, zgomote ca niște gemete sau rostirea de obscenități. Copiii afectați de boală repetă ce spun ei sau alte persoane, rostesc cuvinte urâte fără a avea vreun sens, au probleme de concentrare și de atenție, simt nevoia de a atinge obsesiv obiecte, persoane. Din fericire, cei mai mulți copii cu ticuri simple nu dezvoltă boala Tourette. Identificarea precoce și educația corespunzătoare previn afectarea psihologică a copiilor cu astfel de afecțiuni. Părinții trebuie să fie îngrijorați dacă aceste ticuri durează mai mult de un an, afectează performanțele școlare și relațiile cu prietenii.
Reguli pentru remitere de ticuri:
- Ignoră orice ticuri la început pentru că dacă te concentrezi pe ele să le observi mereu, se vor agrava. Încearcă să-i oferi copilului suport și încredere în sine. Discută în particular manifestările acestor ticuri cu medicul pentru a exclude o tulburare obsesiv – compulsivă, boala Huntington, epilepsia sau alte boli.
- Redu stresul la școală și acasă. Nu este potrivit să utilizezi pedeapsa pentru ticuri. Copilul le poate opri voluntar doar pentru o perioadă de timp. Discută această problemă a copilului cu profesorii și explică-le că mișcările sau sunetele sunt involuntare. Dacă colegii îl tachinează, unul dintre profesori (învățător sau diriginte), i-ar putea explica despre ce este vorba și chiar pedepsi dacă continuă să facă acest lucru.
- Mergi cu copilul la psiholog dacă ticurile afectează viața de familie și activitatea școlară.
- Ia în considerare folosirea medicației dacă terapia comportamentală a eșuat. Medicul va prescrie doza minimă de tratament care va remite simptomele acestor ticuri. Deși medicamentele pot avea efect sedativ, unele pot avea efect benefic și pot fi administrate doar la culcare.
Fiecare copil are propria lui chimie a corpului, de aceea nu se poate elibera un regim alimentar. Evitarea pesticidelor, aditivelor, ingredienților artificiali pot ajuta. Acizii organici Omega 3, alimentele organice și multivitaminele și-au dovedit eficacitatea. Noile tratamente incluzând stimularea magnetică transcraniană și stimularea profundă a creierului sunt pentru cazurile severe.
Toxina botulinică este de asemenea folosită pentru tratarea cazurilor severe de ticuri. (NB – nu știu dacă în România la acest moment se practică aceste tratamente, toxina botulinica are alte indicații la copil)
