Sindromul Tourette

Sindromul Tourette

este o tulburare genetica neurologica comuna, caracterizata prin ticuri motorii cronice si vocale care incep inainte de varsta adulta. Copii afectati au de obicei miscari repetitive, stereotipe sau vocalize, cum ar fi miscari intermitente, tragerea nasului sau miscarile faciale.
Sindromul Tourette este adesea insotit de tulburari de comportament, in special tulburari obsesiv compulsive, deficit de atentie si ADHD. Aceste tulburări de comportament insotesc adesea ticurile si pot domina tabloul clinic la unii pacienti.  Sindromul Tourette este o boala genetica care se perpetua in cadrul aceleiasi familii . Cu toate acestea, anomalia genetica responsabila pentru aceasta afectiune, nu a fost incă elucidata.

Sindromul Tourette a fost evidentiat in 1885 de Gilles de la Tourette,

neurolog francez care a prezentat 9 cazuri de copii cu debut de ticuri. Acesti copii au avut, de asemenea, asociate probleme de comportament, precum si vocalize mai putin obisnuite care  acum sunt numite ticuri fonice. Desi Tourette in mod corect a considerat aceasta o boala genetica, etiologiea de atunci   a fost atribuita unor cauze psihogene. La aproape un secol dupa aceea s-a dovedit ca Tourette avea dreptate.
Odata cu aparitia medicamentelor neuroleptice (1960), ticurile cauzate de  sindromul Tourette au raspuns favorabil lastfel ca perceptia fundamentala s-a schimbat de la  o tulburare psihiatrica la o tulburare neurologica primara in care sunt implicate disfunctii focale din creier.
Acest fapt a condus spre multe cercetari de-a lungul anilor pentru a intelege fenomenele ce se petrec in aceasta afectiune.

Sindromul Tourette este acum inteles ca fiind o afectiune relativ frecventa ce apare in copilarie ca un debut al unei boli genetice.