Ce este aEEG (electroencefalografie de amplitudine integrată) ?
Este o metodă nouă de evaluare a activității cerebrale în unitățile de terapie intensivă neonatologică. Această tehnică a fost inventată din 1960 și folosită inițial pentru monitorizarea cerebrală a adulților în unitățile de terapie intensivă. La finalul anilor 1970, începutul anilor 1980 și-a găsit aplicație în supravegherea cerebrală a nou născuților. În prezent există aparatură modernă care permite efectuarea concomitentă de aEEG, EEG convențional și monitorizarea video a copilului. Această tehnică este folosită și în maternitățile din țară.
Cum se efectuează ?
Este o metoda neinvazivă în care se plaseaza doi sau patru electrozi pe scalpul copilului, de o parte și alta a linei mediane pentru a înregistra activitatea creierului în ambele emisfere cerebrale. Electrozii sunt niste bucăți mici de metal care se lipesc pe scalpul pacientului sau pot fi ace care se introduc sub piele (foarte rar). Acești electrozi sunt conectați cu un dispozitiv care înregistrează și amplifica undele cerebrale. Activitatea creierului este înregistrată și afișată pe ecranul unui calculator. Această tehnică permite monitorizarea funcției cerebrale pe o durată lungă de timp, de ore sau minute.
De ce se face aEEG?
aEEG-ul dă informații despre activitatea cerebrală de bază din creierul copiilor, prezența sau absența convulsiilor, ne informează despre evoluția ulterioară neurologică. Se face la prematuri dar și la nou născuții la termen. Nu este o investigație de rutină pe care o faci la orice copil. Se face doar la nou-născuții din secțiile de terapie intensivă. Cei care prin bolile de care suferă au risc de complicații și sechele neurologice.
aEEG este indicată în primele 6 ore de viață, în monitorizarea funcției cerebrale a nou născutului cu asfixie severă la naștere pentru a vedea dacă are nevoie sau nu de hipotermie. Hipotermia este o metodă de tratament în care corpul este răcit la 33,5 grade, timp de 72 de ore. Creierul se va răci și el. Va funcționa mai încet, iar neuronii care nu au primit suficient oxigen vor fi protejați de distrugere.
Altă indicație în folosirea aEEG este la copiii care s-au născut înainte de termen, prematuri, sau la termen, care au malformații cardiace, pulmonare, digestive. Aceste malformații ar putea duce la probleme neurologice.
Monitorizarea crizelor epileptice
Unul dintre scopurile principale a investigației este de a identifica prezența unor crize epilpetice și de a le trata. De a nu trata excesiv o serie de manifestări ale nou-născutului care pot fi interpretate eronat ca și crize de epilepsie. De a opri medicația anticonvulsivantă atunci când traseul este normal. Poate pentru părinți și chiar pentru medicii din alte specialități pare de necrezut că nu poți pune diagnosticul unei crize epilpetice. Trebuie să ne gândim că un copil nu este supravegheat în orice moment. Criza ar putea dura câteva secude și nu e nimeni acolo să o vadă. Nou-născutul, din cauza imaturității cerebrale are diverse manifestari care pot fi ușor confundate cu crizele. Sau poate nu face nimic, iar traseul EEG îți poate arăta că de fapt are crize epilpetice. De asemenea, pe baza modificărilor aEEG-ului se pot face niște predicții asupra evoluției ulterioare neurologice a copilului. Modificările importante pe aEEG se asociază cu sechele neurologice.
aEEG se folosește și în unitățile de terapie intensivă pediatrică pentru monitorizarea cerebrală a copiilor în comă, cu traumatisme cerebrale severe, cu epilepsii severe, după ce au avut stop cardiac, care au avut o intervenție chirurgicală pe cord, mai ales dacă au avut by-pass cardio-pulmonar. Un traseu aEEG modificat sugerează o evoluție cognitivă nefavorabilă. De asemenea permite monitorizarea frecvenței crizelor într-o epilpesie severă și ajustarea dozei de tratament.
Care sunt avantajele utilizării ?
Permite monitorizarea activității cerebrale pe o perioadă lungă de timp, de ore și chiar zile față de EEG-ul convențional. În acest fel poți detecta mai multe anomalii cerebrale.
Folosește mai puțini electrozi, doi sau patru care sunt plasați într-o zonă accesibilă a scalpului. Ei pot fi montați ușor, chiar dacă copilul se află pe ventilator sau are perimetrul cranian foarte mic. În EEG-ul convențional, se plasează mai mulți electrozi, minim 11, la anumite distanțe standardizate și se poate crea o presiune între capul copilului cu electrodul și planul patului. Acest lucru duce la anumite leziuni locale pe scalp, dar și la imagini false ale traseului care pot fi interpretate greșit.
Are scop diagnostic. Poți detecta crize epilpetice care nu au expresie clinică, adică copilul nu face nimic suspect. Poți surprinde crize cu durată scurtă pe care personalul medical sau mama nu le-a văzut.
Are scop prognostic, un traseu aEEG modificat mai ales dacă se menține și după tratament (de ex. după hipotermie) înseamnă un copil cu sechele neurologice.
Care sunt limitele acestei investigații?
Necesită aparatură specială care trebuie achiziționată de secția de terapie intensivă.
Deși este mai ușor de interpretat comparativ cu EEG-ul convențional, necesită pregatire și experiență din partea personalului medical.
Apar și aici artefacte care pot fi greu de interpretat. Dacă vezi o modificare pe traseul aEEG trebuie să te uiți pe video și pe traseul EEG convențional ca să vezi ce s-a întâmplat, poate copilul s-a mișcat sau personalul medical a administrat medicația sau a efectuat anumite manevre care au influențat traseul.
Deoarece folosești doar câțiva electrozi nu poți știi exact care este locul din creier ce a produs criza epileptică. De exemplu, în EEG-ul convențional ai electrozi plasați în toate zonele creierului. În zona în care apare o modificare știi că acolo se întâmplă ceva. În aEEG pui electrozii în una sau două zone, stii că ai o modificare dar nu știi exact unde este. Uneori pot să nu apară modificări pe traseu deși s-a produs o criză.
Crizele epileptice foarte scurte, cu o durată sub 30 secunde nu se înregistrează.
Deoarece în ultimii ani, monitorizarea cerebrală a devenit foarte importantă în unitățile de terapie intensivă a nou-născutului și copilului, aEEG câștigă un loc esențial alături de electroencefalograma convențională. Investigația ne va ajuta să monitorizăm activitatea creierului mai ușor la pacienții în stare gravă, să prevenim apariția unor sechele neurologice importante și să oferim părinților date mai sigure despre dezvoltarea motorie și psihică ulterioară a copiilor.
