Corp calos – structură anatomică importantă
ce leagă cele două jumătăți ale creierului (emisferele cerebrale).
Corpul calos are formă de arc în lungime de 7 până la 9 centimetri. El se întinde anterior de la lobul frontal (situat în partea din față a craniului) până la lobul occipital (situat în partea din spate sau posterioară a craniului).
Rolul său este de a favoriza schimbul de informații între cele două emisfere cerebrale. Este astfel important în limbaj, citit, scris, atenție, memorie, emoții și trăiri.
Pentru a înțelege importanța acestei structuri trebuie spus că ea lipsește de la păsări, reptile, amfibieni, pești și chiar la mamiferele inferioare.
Pe măsură ce creierul animalelor devine mai mare, structura numita corp calos devine mai dezvoltată. Acest lucru pentru a permite transmiterea rapidă a informațiilor între cele două emisfere. Totuși, nu există o diferență între mărimea corpului calos la om și la maimuță. De aceea, informația este transmisă de două ori mai încet la oameni față de macaci.
Agenezia de corp calos
Corpul calos apare în luna 2-3 în viața intrauterină. El poate lipsi complet și atunci vorbim despre o afecțiune numită agenezie totală de corp calos. Dacă există doar parțial, atunci afecțiunea poarta numele de agenezie parțială de corp calos.
În general lipsește partea posterioară deoarece dezvoltarea corpului calos se face dinspre anterior înspre posterior.
Agenezia de corp calos este o afecțiune destul de frecventă ce apare în unul până la trei cazuri la 1000 de nașteri. Cauzele bolii sunt multiple. Agenezia totală de corp calos apare secundar:
- unor boli genetice transmise de la părinți sau bunici.
- unor boli cromozomiale (adică bolile unde există un număr anormal de cromozomi, mai mare sau mai mic la copil).
- unor factori toxici cum ar fi consumul de alcool ce poate duce secundar la sindrom alcool fetal sau hiperglicemia maternă.
- infecții, de exemplu: rubeola care instalată în lunile 2-3 de sarcină duce la distrugerea de corp calos.
Agenezia parțială de corp calos apare secundar unor infecții sau unor tulburări vasculare care survin mai târziu, când corpul calos este deja format și se distruge doar o parte a acestuia.
Există și forme fără simptome clinice. La majoritatea, semnele clinice apar înainte de 2 ani și se manifestă prin:
- craniu cu dimensiuni mai mari, rar craniu mai mic,
- întârziere în dezvoltarea motorie,
- retard mental (de la ușor la sever),
- convulsii,
- anomalii oculare: ochi mai mici sau mai îndepărtați, afectarea retinei, modificări uneori vizibile doar la fundul de ochi,
- anomalii endocrine, secundare afectării hipotalamusului,
- anomalii cardiace,
- anomalii urinare,
- anomalii ale limbii, gingiilor, degetelor.
Se asociază de asemenea cu alte malformații cerebrale secundare formării necorespunzătoare a creierului sau al disfuncției acestuia. Apariția acestei malformații nu presupune prezența tuturor simptomelor menționate sau afectarea și altor organe dar primele 4 – 5 simptome sunt în general prezente.
Diagnosticul ageneziei de corp calos
se poate pune antenatal prin ecografie, RMN, sau după apariția simptomelor, când se încearcă identificarea unei cauze a simptomelor menționate prin CT, RMN, ecografie transfontanelară. Identificarea antenatală a malformației se face în jurul vârstei de 20 săptămâni de gestație, iar decizia întreruperii sarcinii este destul de dificilă deoarece copilul s-ar putea dezvolta normal.
Asocierea cu alte malformații cerebrale identificate prin RMN, modificări ale cariotipului fetal evidențiate prin amniocenteză sugerează o evoluție ulterior nefavorabilă copilului.
Tratament pentru agenezia de corp calos
Nu există un tratament specific al afecțiunii, doar a simptomelor:
- tratarea convulsiilor,
- kinetoterapie pentru retardul motor,
- stimulare psihică pentru retardul psihic.
Concluzie – agenezia de corp calos
În concluzie, agenezia de corp calos reprezintă o malformație cerebrală congenitală complexă, caracterizată prin absența totală sau parțială a corpului calos, structura majoră responsabilă de conectarea celor două emisfere cerebrale.
Deși este adesea asimptomatică în formele parțiale sau izolate, severitatea manifestărilor clinice variază considerabil, de la funcționare cognitivă normală la dizabilități intelectuale severe, crize epileptice și dificultăți motorii, în special când este asociată cu alte anomalii cerebrale sau sindroame genetice.
Diagnosticul precoce, de preferință prenatal, prin ecografie și RMN fetal, urmat de o monitorizare atentă, post-natală, este crucial pentru a oferi intervenții terapeutice personalizate, menite să maximizeze potențialul de dezvoltare al copilului și să îmbunătățească calitatea vieții.
Nu există un tratament care sa vindece agenezia de corp calos.
