Mioclonusul neonatal benign apare la sugarii mici,
se manifestă prin tresăriri la nivelul membrelor numai în somn, de obicei spre dimineață, spre trezire. Aspectul mișcărilor este de tresărire (smuncitură sau zguduitură). Mișcările nu se opresc la atingere ci doar la trezirea copilului.
Dispare în jurul vârstei de 2 ani, dar se poate menține uneori toată viața.
Mioclonusul neonatal benign, poate sugera o afectare neurologică sau o disfuncție cerebrală și de aceea este un motiv de îngrijorare pentru părinți și medici. Trebuie investigat, evaluat și diagnosticat corect pentru a avea confirmarea ca nu ne confruntam cu alte manifestări, deoarece se confundă adesea cu convulsiile în perioada neonatală. De subliniat ca această afecțiune nu este corelată cu epilepsia.
Investigațiile făcute în caz de mioclonus neonatal benign se orientează spre depistarea unor infecții, deficite metabolice (carență de calciu, magneziu, deficit de sodiu, potasiu, hipoglicemii), studii neurofiziologice (EEG) și nu rareori se ajunge la RMN pentru a infirma acest diagnostic.
O cunoaștere a afecțiunii este necesară pentru a evita în primul rând alte teste și investigații.
Copilul are o dezvoltare neuropsihica normală, traseul EEG-ului este normal, acest lucru diferențiindu-l de unele crize epileptice numite mioclonii.
Administrarea de anticonvulsivante poate amplifica această afecțiune prin inducerea unui somn profund copilului.
