EEG este prescurtarea
obișnuită pentru Electro-Encefalo-Grama, investigație non-invazivă folosită pe larg în cabinetele neurologice din toată lumea.
Electroencefalograma (EEG) este una dintre cele mai importante investigații în neurologia pediatrică. EEG fiind folosită astăzi în explorarea paraclinica a pacienților cu diverse afecțiuni. Aplicarea ei în pediatrie a devenit din ce în ce mai frecventă deoarece oferă date importante. Aceste date permit atât un diagnostic corect cât și o urmărire a evoluției afecțiunilor sub tratament și stabilirea unui prognostic pe termen lung.
EEG-ul înregistrează activitatea electrica a creierului cu ajutorul unor electrozi metalici dispuși pe cutia craniana. Acești electrozi sunt fixați temporar pe pielea capului cu ajutorul unei căști sub forma de plasă. Există și varianta când sunt gata montați pe o casca în formă de căciula care se pune direct pe capul copilului. În primul caz electrozii sunt plasați de tehnician la anumite distanțe și în anumite zone importante pentru a surprinde întreaga activitate a creierului. În cel de-al doilea caz ei sunt montați direct pe căciulă.
Este foarte important ca pielea capului să fie curată pentru a se realiza un contact bun al electrozilor cu scalpul. Acest lucru permite o înregistrare corectă a traseului. În plus, se pot folosi o serie de substanțe cum ar fi serul fiziologic sau un gel special. Acestea au rolul de a favoriza contactul între electrozi și scalp, ajutând la transmiterea undelor dinspre creier spre craniu.
Traseul electroencefalografic este constituit dintr-o succesiune de unde cu aspect diferit, fiecare dintre ele reprezentând activitatea creierului într-o anumita zonă.
Datele oferite de electroencefalograma sunt extrem de variate. Ele depind de mai mulți factori dintre care amintim:
- Vârsta pacientului.
- Starea de veghe sau de somn (natural sau determinat de anumite substanțe sedative).
- Complexitatea bolii, prezența sau absența unui tratament.
De exemplu la copilul mic traseul este mai lent iar pe măsură ce crește undele devin mai frecvente, aspectul apropriindu-se treptat de traseul adultului. În somn traseul are un aspect diferit în funcție de fazele somnului, este mai lent și cu o serie de elemente specifice.
Este foarte importantă corelarea aspectului EEG cu datele clinice și examenul neurologic.
Avantajele EEG-ului
Unul dintre avantajele importante ale electroencefalogramei este lipsa ei de nocivitate. De aceea se poate face la orice vârstă, inclusiv la nou nascut. Aparatul de EEG doar culege undele electrice ale creierului. Nu introduce nici un fel de undă, rază, etc, în corpul copilului, care i-ar putea afecta sănătatea. Acest lucru este foarte important. Atât pentru părinți care sunt preocupați de investigațiile invazive la care sunt supuși copiii cât și pentru medicul care recomandă investigația. Acesta nu se teme că EEG-ul va face mai mult rău decât bine și nici nu-i va fi teamă să-l repete oricât va fi necesar.
Un alt lucru de importanță pentru copil este lipsa durerii în timpul înregistrării. Copiii, în special cei mici, trebuie convinși că examinarea nu produce nici o neplăcere. Vor fi lăsați să asiste în timpul examinării altor copii mai mari, li se va distrage atenția pentru a sta cât mai liniștiți și relaxați.
Nu necesită o pregatire specială a pacientului, ea se poate efectua în orice moment când acesta se prezintă la doctor.
Spre deosebire de alte investigații din neurologie, electroencefalograma este mai ieftină deoarece, deși necesită o aparatură specială, nu are nevoie de condiții speciale de înregistrare.
Un alt avantaj este ca pacientul nu trebuie să stea perfect nemișcat în tot timpul înregistrării. Dacă copilul se mișcă, apar niște modificări numite artefacte, care ,,parazitează traseul’’. Tehnicianul vede aceste mișcări și le noteazâ pe traseu în timpul înregistrării pentru a nu fi interpretate ca și patologice. Ele sunt astfel ignorate de cel care interpretează traseul.
Importanța EEG
Electroencefalograma este importantă în stabilirea cu exactitate a diagnosticului într-o serie de boli sau manifestări paroxistice. Ea este indicată în:
- crizele de pierderea conștienței din veghe pentru a se stabili dacă este o criză epileptică care necesită supravghere specială sau o sincopa care are alte indicații de investigații și tratament;
- crizele de pierderea conștienței din plâns pentru a deosebi o criză epileptică de spasmul hohotului de plâns;
- convulsii febrile recurente sau cu durată lungă;
- manifestările din timpul somnului pentru a diferenția o tulburare de somn de o criză epileptică;
- durerile de cap însoțite de alte manifestări neurologice (vedere în ceață, amorțeli ale limbii sau pe un hemicorp, amețeală, confuzie) pentru a diferenția o migrenă de o criză epileptică urmată de durere de cap;
- manifestări însoțite de amețeală pentru a deosebi o criză epileptică de un sindrom vertiginos sau o lipotimie;
- manifestări însoțite de clipitul pleoapelor pentru a diferenția un tic de o criză epileptică;
- tulburarea de atenție pentru a ști dacă copilul are absențe sau este doar visător;
- epilepsie, la debutul bolii, pe parcurs pentru a urmări evoluția, la scăderea medicației sau ulterior la întreruperea acesteia;
- traumatisme cranio-cerebrale cu dureri de cap persistente, cu modificări de comportament (agitație, agresivitate, teamă nejustificată) și regres cognitiv (scăderea performanțelor școlare);
- în convulsiile apărute în cadrul unor altor boli: meningite, encefalite, trauamtisme.
Electroencefalograma este astfel una dintre explorările cel mai frecvent folosite în diagnosticul bolilor sistemului nervos. Este foarte folosită datorită numeroaselor informații pe care le furnizează la orice vârstă și în absența oricarei contraindicații.
