Epilepsia – nu este o boală comodă
De la început trebuie știut că o mare parte dintre persoanele cu epilepsie au un intelect normal. Dacă sunt informate corect și înțeleg fenomenele ce stau la baza acestei boli realizează că o pot controla și chiar ajunge la vindecare. Tot mai multe persoane ce suferă de epilepsie ajung să aibă o viață normală, foarte apropiată de viața celor ce nu suferă de această boală.
Sper ca informațiile prezentate în continuare să fie de folos familiilor care au în mijlocul lor un copil diagnosticat cu epilepsie, deoarece progresul medicinei din ultimele decenii mă face să cred că tratamentul epilepsiei este eficient, și aruncă o lumină favorabilă asupra unei vieți ce acum multi ani în urmă părea năruită din copilărie.
Ce este epilepsia ?
Definiția cea mai des întâlnită pentru epilepsie, este de boală manifestată prin crize repetabile. Criza este o manifestare clinică ce apare în urma unei descărcări electrice ale neuronilor din creier (sau o grupa de neuroni). Neuronul este celula nervoasă a creierului. Cu alte cuvinte, o descărcare nervoasă a celulelor nervoase din creier este responsabilă de apariția și instaurarea crizei.
Clasificarea crizelor epileptice
La o analiză atentă a bolnavilor ce prezintă crize epileptice, s-a constatat că aceste crize pot fi:
- criză parțială, dacă se manifesta pe o parte a corpului bolnavului, și survine în cazul descărcării unui grup de neuroni dintr-o anumită parte a creierului;
- criza generalizată, dacă apare pe întreg corpul și este produsă de descărcarea tuturor neuronilor din creier.
Crizele parțiale dacă sunt analizate în amănunt, pot avea diverse manifestări:
- motorii, în care bolnavul se zbate sau se încordează;
- vizuale, în timpul cărora bolnavul “vede” pete de diferite culori;
- auditive, în care bolnavul aude sunete inexistente;
- olfactive, în care simte mirosuri care nu există;
- senzitive, sunt crizele la care bolnavul simte durere sau furnicături în diferite părți ale corpului;
- psihice, la care bolnavul simte sau are senzația de frică;
În timpul crizelor parțiale, bolnavul poate să rămână conștient sau poate să își piardă starea de conștiență. Deci, avem o nouă clasificare din acest punct de vedere:
- crize parțiale simple;
- crize parțiale complexe.
Din informațiile de până acum, se desprinde ideea că la mai multe tipuri de crize, ar trebui sa avem mai multe tipuri de epilepsii. Așa este. Medicii în general le numesc sindroame epileptice.
Există patru criterii de bază după care un medic recunoaște sindroamele epileptice:
- tipul crizelor (pierde sau nu conștiență, apare pe o anumită parte a corpului, poziția ochilor, în somn sau nu),
- vârsta de început a crizelor (sugar, copilărie, adolescență),
- dezvoltarea psihica a copilului și comportamentul acestuia (este impulsiv sau agresiv sau instabil psihic…)
- electroencefalograma (cum arată traseele desenate de electroencefalograf).
În funcție de cât de multă informație poate da părintele medicului legat de crizele copilului, și de cauza epilepsiei, acesta poate să împartă epilepsiile astfel:
- epilepsii simptomatice (sunt cele la care cauza a putut fi diagnosticata și se cunoaște cu siguranță; ex: encefalita, meningita, creier dezvoltat insuficient );
- epilepsii criptogenice (sunt epilepsiile la care medicii “suspectează” cauza exactă dar, în acest moment nu pot demonstra cu ajutorul mijloacelor de investigatie acest lucru);
- epilepsii idiopatice (sunt în general epilepsiile fără o cauză anume și de cele mai multe ori sunt puse pe seama factorului genetic);
Exista totuși posibilitatea ca o criză epileptică să apară datorită unei boli (febră puternică, meningo-encefalită, diaree puternică însoțită de deshidratare, etc.) dar, fără existența epilepsiei. Această criză trece odată cu vindecarea bolii care a cauzat-o, și nu mai apare până la sfârșitul vieții. Deci o singură criză apărută nu atrage automat și diagnosticarea pacientului cu epilepsie. Medicii cunosc acest fapt.
Mai mult decât atât, există epilepsii benigne care pot fi controlate cu medicamente și care în unele cazuri dispar complet după o anumita vârstă.
Aceste epilepsii nu au impact asupra sănătății generale a pacienților și nu afectează gradul de dezvoltare al intelectului.
Pentru a înțelege cât de afectat va fi copilul cu epilepsie în viitor, părintele ( e bine să spunem părinții, pentru că e o necesitate ca amândoi părinții să cunoască cât mai multe despre afecțiunea micuțului), trebuie să știe cât mai multe despre apariția crizei epileptice. De aceste informații are nevoie medicul de la dumneavoastră atunci când ajungeți la cabinet:
- dacă epilepsia a apărut înaintea vârstei de 2 ani (de când au apărut crizele de epilepsie, debutul);
- cauza epilepsiei (dacă aceasta este cunoscută), dacă a fost o meningo-encefalită, dacă creierul nu a ajuns la etapa de dezvoltare necesară înainte de naștere sau, o hipoxie la naștere;
- dacă crizele sunt greu controlabile prin medicamentele pe care le administrați pentru epilepsie;
- când copilul a avut episoade de status epileptic (o criză a cărei durată este de peste 20 minute);
- dacă copilul are și alte afecțiuni neurologice, suferă de tulburări de învățare sau dă dovadă de întârziere în dezvoltarea neuro-psihică;
- dacă pentru a controla crizele de epilepsie, copilului i se administrează o cantitate mare de medicamente.
