De ce e necesară clasificarea epilepsiilor ?
Datorită numărului larg de epilepsii și sindroame epileptice existente, din necesitate, a apărut nevoia pentru clasificarea epilepsiilor și s-a impus o clasificare internațională pentru ca medicii să se poată înțelege între ei, indiferent din ce colț de lume a venit pacientul.
Factori generatori de epilepsie:
Epilepsia este o tulburare neurologică cronică definită prin predispoziția creierului de a genera crize epileptice. Etiologia este complexă și diversă, cu multiple cauze sau factori generatori. Acești factori pot fi clasificați în categorii structurale, genetice, infecțioase, metabolice, imune și idiopatice (de cauză necunoscută).
Printre factorii structurali se numără leziunile cerebrale dobândite, precum cele rezultate în urma unui accident vascular cerebral (AVC), traume craniene severe, tumori cerebrale, malformații corticale de dezvoltare (cum ar fi displazia corticală focală) sau scleroza hipocampică. Aceste modificări fizice ale țesutului cerebral pot crea circuite neuronale anormale, hiperexcitabile, care sunt predispuse la declanșarea crizelor. De asemenea, anoxemia cerebrală prelungită (lipsa de oxigen la creier) la naștere sau în copilărie poate lăsa cicatrici neuronale epileptogene.
Pe lângă cauzele structurale, un rol semnificativ îl joacă factorii genetici, care pot fi de două tipuri: mutații (în anumite gene) care codifică canale ionice sau receptori neurotransmițători (determinând o hiperexcitabilitate neuronală intrinsecă) și predispoziția genetică la convulsii, unde combinația mai multor gene crește vulnerabilitatea creierului.
Factorii infecțioși (encefalita, meningita, neurocisticercoza sau alte infecții virale și bacteriene) care afectează sistemul nervos central (SNC), pot duce la inflamarea și deteriorarea țesutului cerebral, generând focare epileptice.
Tulburările metabolice, precum hipoglicemia severă, encefalopatiile mitocondriale sau anumite deficite enzimatice (ex: deficitul de GLUT1), pot altera funcția neuronală normală și pot declanșa crize. Nu în ultimul rând, cauzele imune, precum encefalitele autoimune (unde sistemul imunitar atacă propriile celule cerebrale), reprezintă o categorie importantă de factori generatori de epilepsie, necesitând un diagnostic și un tratament specific.
Epilepsie și sindroame epileptice focale:
1. Clasificarea epilepsiilor idiopatice (după vârstă)
– epilepsie benignă cu paroxisme rolandice.
– epilepsie benigna cu paroxisme occipitale.
– epilepsie primară de lectură.
2. Clasificarea epilepsiilor simptomatice – cuprinde sindroame în funcție de etiologie și localizare.
3. Clasificarea epilepsiilor criptogenice – în general se vorbește de epilepsie parțială criptogenică.
Epilepsii și sindroame epileptice generalizate
1. Clasificarea epilepsiilor idiopatice (după vârstă)
– convulsii neonatale familiale benigne.
– convulsii neonatale benigne.
– epilepsia mioclonică benignă a copilului.
– epilepsia absentă a copilului.
– epilepsia absentă a adolescentului.
– epilepsia mioclonică juvenilă.
– alte epilepsii (cu crize tonico-clonice generalizate).
2. Criptogenice și / sau simptomatice, ce prezintă și:
– spasme infantile (sindrom WEST).
– sindromul Lennox – Gastaut.
– epilepsia cu crize mioclono – astatice.
– epilepsie cu absențe mioclonice.
3. Simptomatice
– fără etiologie specifică:
– encefalopatia mioclonică precoce.
– encefalopatia infantilă precoce (sindrom Ohtahara).
– altele.
– sindroame specifice (degenerative sau metabolice).
Epilepsii în care nu este determinat caracterul focal sau generalizat
1. Cu asocierea crizelor generalizate și parțiale:
– epilepsie mioclonică severă.
– epilepsie cu vârfuri de unda continue în somnul lent.
– epilepsie cu afazie dobândită (sindrom Landau – Kleffner).
2. Fără caractere generalizate sau focale sigure
Sindroame speciale
1. Crize ocazionale (tranzitorii):
– convulsii febrile.
– crize determinate de factor toxic sau metabolic.
2. Crize izolate, stare de rău izolată
Trebuie spus ca unele din sindroamele întâlnite mai sus sunt foarte rare. Aceasta clasificare își atinge totuși scopul, și permite clasarea celor mai multe epilepsii.
Concluzie
Se pot spune încă multe despre epilepsie: o boală cu foarte multe aspecte implicate.Clasificarea epilepsiilor și sindroamelor epileptice vă poate da o idee asupra tabloului general.
În concluzie, clasificarea epilepsiilor și sindroamelor epileptice, de la sistemele inițiale până la abordările moderne bazate pe tipul crizelor, tipul epilepsiei și etiologie, subliniază complexitatea acestei tulburări neurologice. Clasificare detaliată nu este doar un exercițiu teoretic, ci un instrument esențial în practica clinică, ghidând medicii către un diagnostic precis, o înțelegere aprofundată a prognosticului și, cel mai important, selectarea celui mai adecvat și personalizat tratament pentru fiecare pacient.
Prin recunoașterea factorilor generatori – fie că sunt genetici, structurali, metabolici, imuni sau infecțioși – se deschid noi perspective pentru strategii terapeutice țintite și, pe termen lung, pentru dezvoltarea de noi intervenții care să îmbunătățească semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate de epilepsie.
