Somnilocvie, sau somnilochia cunoscută și ca sleeptalking,
este un eveniment paroxistic non-epileptic asociat cu somnul. Se manifestă în general prin rostirea de cuvinte izolate, propoziții sau fraze mai mult sau mai puțin inteligibile în timpul somnului. Cuvintele au legătură cu evenimentele din timpul zilei. Somnilocvia este o manifestare nocturnă, episodică, neconvulsivantă care mai este cunoscuta și sub denumirea de automatism verbal nocturn.
În general apare în perioada dintre somnul profund și cel superficial, fiind semnalată deseori spre trezire (spre starea de veghe).
Somnilocvie: poate fi favorizată de oboseală.
Nu are importanță patologică.
Episoadele de somnilocvie pot surveni atât în faza de somn lent cât și în cea de somn adânc.
De cele mai multe ori are origine psihoreactivă și apare la tineri emotivi, instabili. Se poate menține și la adulți.
Statistic, episoadele de somnilocvie sunt prezente la 50% dintre copii cu vârsta cuprinsă intre 3 și 10 ani. Dintre aceștia, o mare parte pierd aceste episoade nocturne odată cu ajungerea la pubertate.
Trebuie menționat și faptul că până la 4% din adulți suferă de somnilocvie.
Nu a fost stabilit dacă se poate vorbi de ereditate încă.
Somnilocvia este o parasomnie, în speță o tulburare a somnului materializată printr-un comportament atipic. La copil, unde se întâlnește incidența cea mai mare pentru somnilocvie, cauzele acestei tulburări a somnului sunt puse și pe obiceiurile proaste înainte de culcare. Cauza poate fi și anxietatea de separare. Copiii care au probleme cu somnul interpretează mersul la culcare ca pe o separare. Ca o rupere de activitățile curente sau de părinți, și de aceea fac tot posibilul ca să întârzie acest momentul. Sau să determine părintele să doarmă odată cu el. Oboseala nu face altceva decât să crească iritabilitatea, ceea ce duce foarte des la certuri. Este bine să evitam aceste lucruri și să facem pe cât posibil ca activitățile ce preced somnul să reducă cât mai mult simptomele. Copilul trebuie să aibă zilnic aceiași ora de culcare și să fie pregătit pentru somn prin câteva activități precise, la care să fie asistat de părinte. Vestea bună e că, deși vorbitul în somn la copii este foarte frecvent și uneori este îngrijorător pentru părinți, odată cu înaintarea în vârstă, acest comportament are tot mai mult șanse să dispară.
