Ce reprezinta AD/HD?

Răspândirea AD/HD este de aproximativ 10%.  Diferite studii au arătat o rată de răspândire intre 1,7% pana la 17,8%. Diferența dintre aceste valori este în strânsă legătură cu identificarea disfuncției, și a problemelor de calitate a vieții. Acest fapt apare din moment ce în accepția unor societăți, anumite insuficiențe precum dificultatea de a învăța, sunt considerate mai puțin importante.

Pentru diagnosticare este necesar ,,un grad semnificativ de disfuncționalitate”, însă și aceasta poate fi evaluat diferit. Cu cât nivelul socio-economic este mai ridicat, cu atât este mai importantă performanța în cadrul studiului. Mediul în care trăim poate influența semnificativ diagnosticarea unei ,,deficiențe”, și ale celuia care îndeplinește criteriile de diagnosticare și tratament pentru AD/HD. Slash-ul (liniuța) dintre AD și HD indică faptul ca pentru a fi diagnosticată,  o persoană poate suferi doar de deficit de atenție. Doar de hiperactivitate, sau, de orice fel de combinație între cele două. Alți termeni precum ADD sunt considerați ca ieșiți din uz, și nu mai sunt folosiți pentru diagnosticarea medicală oficială.

Care sunt simptomele pe care le prezintă un copil ce suferă de AD/HD?

Cum se procedează în diagnosticarea AD/HD?

Criteriile care stau la baza diagnosticării AD/HD se regăsesc în MANUALUL DE STATISTICA ȘI DIAGNOSTICARE, EDIȚIA a IV-a (DSM  IV, nu îl căutați în România însă…). Unele standarde de evaluare, cum ar fi Standardele de evaluare Conner, și altele, pot fi de folos pentru a stabili repertoriul caracteristicilor comportamentale, necesare sau sugestive în diagnosticarea AD/HD. În termeni simpli, următoarele patru criterii trebuiesc îndeplinite pentru ca diagnosticarea AD/HD să fie stabilită:

1. unele simptome sugestive trebuie să fie prezente timp de minim 6 luni (precum a fost indicat în Chestionarul Simptomelor AD/HD sau în capitolul referitor la criterii, din Manualul de Statistica și Diagnosticare, ediția a-IV-a (DSM IV)).
2. consecvența dintre școală și casă (prezența dificultăților sau a simptomelor nu doar într-un singur mediu).
3. debutul simptomelor înainte de vârsta de 7 ani.
4. prezența unei insuficiențe, severă sau semnificativă, la nivel funcțional (comportamental, social, vocațional, în cazul studiului, în ceea ce privește stima de sine).

O înțelegere mai detaliată a criteriilor menționate mai sus poate fi aprofundată prin citirea și înțelegerea Manualului de Statistică și Diagnosticare, ediția a-IV-a (DSM IV).

Criteriile folosite pentru stabilirea AD/HD, conform Manualului de Statistică și Diagnosticare, ediția a-IV-a (DSM IV)

Toate criteriile trebuie îndeplinite pentru diagnosticarea cu AD/HD.

Neatenția sau Hiperactivitatea-impulsivitatea trebuie să fie prezente.

Neatenția: trebuie să existe cel puțin 6 din 9 simptome; trebuie să fie prezente cel puțin 6 luni și să fie anormale pentru vârsta respectivă:

1. Deseori nu reușește să se concentreze asupra detaliilor sau face greșeli datorate neatenției la serviciu, la școală sau în cadrul altor activități.
2. Adesea are dificultăți în păstrarea atenției în timpul unor sarcini sau în timp ce se joacă.
3. Deseori dă senzația că nu ascultă când i se vorbește în mod direct.
4. Adesea nu urmează instrucțiunile și nu reușește să termine sarcinile școlare, îndatoririle casnice sau obligațiile de serviciu. Lucru care nu se datorează unui comportament contradictoriu sau datorită neînțelegerii instrucțiunilor.
5. Deseori are dificultăți în organizarea activităților sau a sarcinilor.
6. Adesea evită, ii displace, sau este reticent în a se angaja în activități ce necesită un efort mental considerabil. Cum ar fi sarcinile școlare sau temele pentru acasă.
7. Deseori pierde lucruri necesare îndeplinirii sarcinilor sau activităților (de exemplu proiecte școlare, creioane, cărți sau unelte).
8. Adesea este distras de stimuli externi.
9. Deseori este uituc în cazul activităților zilnice.

 Hiperactivitate-impulsivitate: 6 (sau mai multe) din următoarele simptome de hiperactivitate-impulsivitate au persistat cel puțin șase luni. Până la un nivel la care acesta a devenit neadaptat și inconsecvent cu nivelul de dezvoltare:

     Hiperactivitatea

1. Deseori își frământă mâinile sau picioarele și se agită pe scaun.
2. Adesea se ridică în picioare în clasă sau în alte situații când în mod normal ar trebui să stea așezat.
3. Deseori se enervează și devine irascibil în situații în care acest lucru nu este normal. În cazul adolescenților sau al adulților se poate limita la neliniște sau sentimente subiective.
4. Adesea avea dificultăți în a se juca sau în a se angaja în activități de recreere, în mod liniștit.
5. Este tot timpul ,,în mișcare” și deseori se comportă de parcă ,,ar fi băgat în priză”.
6. Deseori vorbește excesiv.

      Impulsivitatea

1. Adesea oferă răspunsuri în grabă, fără a aștepta ca întrebările să fie în întregime formulate.
2. Deseori are dificultăți în a-și aștepta rând la replică.
3. Adesea întrerupe sau intervine într-o discuție (ex.: izbucnește în timpul unei conversații sau al unui joc).
4. Unele simptome de hiperactivitate  impulsivă sau neatenție care au cauzat disfuncționalități, erau prezente înainte de vârsta de 7 ani.
5. Unele neconcordanțe dintre simptome se regăsesc în două sau mai multe medii (exemplu: la școală, la serviciu și acasă).
6. Trebuie să existe o evidență clară a insuficienței clinice semnificative în mediul social, școlar sau ocupațional.
7. Simptomele nu apar exclusiv pe perioada unei tulburări îndelungată de dezvoltare, schizofrenie sau altă tulburare psihotică. Acestea nu se potrivesc mai bine unei alte tulburări mentale. Exemplu: tulburări ale stării de spirit, anxietate, tulburări de disociere, sau o tulburare de personalitate.

Cele patru tipuri de AD/HD sunt:

Deficit de Atenție/ Tulburare hiperkinetică, categorie combinată: dacă cele două criterii A1 și A2 se regăsesc în ultimele 6 luni.

Deficit de Atenție/ Tulburare hiperkinetică, predominant fiind tipul neatent: dacă criteriul A1 se regăsește, dar criteriul A2 nu se regăsește în ultimele 6 luni.

Deficit de Atenție/ Tulburare hiperkinetică, predominant fiind tipul hiperactiv-impulsiv: dacă criteriul A2 se regăsește, dar criteriul A1 nu se regăsește în ultimele 6 luni.

Pentru persoanele (în special adolescenți și adulți) ale căror simptome nu mai îndeplinesc toate criteriile de AD/HD, este indicat a se folosi alt termen. ,,Atenuare parțială”.