rubeola

Rubeola este o boala congenitala care afecteaza Sistemul Nervos Central alaturi de alte organe (inima, vase de sange).

Transmiterea virusului la fat se face de la mama care:

• face boala prima data,
• face boala a 2 a oara,
• s-a vaccinat pentru rubeola si nu stia ca este insarcinata.

S-a constatat ca femeile care au obtinut imunitate prin vaccinare au risc crescut de reinfectie cu virusul comparativ cu cele care au facut boala.
Testarea pentru rubeola trebuie sa se faca la toate femeile gravide care au venit in contact cu o persoana cu aceasta boala sau prezinta semne clinice asemanatoare bolii indiferent daca au avut anterior boala sau au fost vaccinate sau au documente care atesta prezenta de anticorpi antirubeolosi.
Este contraindicata sarcina sub 3 luni de la vaccinarea impotriva virusului, desi nu exista dovezi ca acestaar afecta fatul. In caz de vaccinare accidentala, cand sarcina este foarte mica (necunoscuta), intreruperea acesteia este controversata de unii specialisti.
Riscul de afectare a fatului de catre virus, este cu atat mai mare cu cat sarcina este mai mica, riscul fiind maxim in primele 11-12 saptamani.

Manifestari clinice ale rubeolei

Primele semne clinice pot sa fie prezente inca din momentul nasterii.
– 80% din cazuri au semne de afectare a sistemului nervos:
meningoencefalita, copilul fiind moale, somnolent, sau agitat, cu fontanela bombata.
– alte semne clinice:  greutate mica la nastere,
cresterea in dimensiuni ale ficatului si splinei, culoare galbena a tegumentelor, pete mici, vinete pe corp, cresterea in dimensiuni ale ganglionilor.
– semne clinice care apar prin afectarea unor organe, ca urmare a actiunii virusului in perioada de formare a acestora: afectarea ochilor (cataracta, glaucom, strabism, ochi mai mici), afectarea inimii (malformatii), afectarea Sistemului Nervos Central (retard in dezvoltarea motorie, intarziere in achizitionarea limbajului, convulsii, autism, lipsa dezvoltarii creierului), afectarea pancreasului (diabet zaharat insuluino dependent).
Diagnostic
Diagnosticarea antenatala la rubeola se face prin:
– testarea din sange a prezentei anticorpilor impotriva virusului rubeolitic la orice femeie gravida care a venit in contact cu o persoana bolnava sau prezinta pe piele o eruptie asemanatoare bolii.
Exista doua tipuri de anticorpi:
anticorpi IgM, prezenta lor sugerand o boala acuta si, anticorpi IgG, prezenta lor sugerand o boala in antecedente. Daca analiza releva prezenta anticorpilor IgM acest lucru semnifica prezenta bolii. In cazul in care anticorpii IgG sunt prezenti, iar anticorpii IgM sunt absenti, boala a fost in trecut si nu are importanta in prezent (adica nu are consecinte asupra fatului).
Diagnosticarea bolii la o femeie gravida este importanta deoarece s-ar putea recomanda chiar intreruperea sarcinii, evitandu-se astfel nasterea unui copil cu mari probleme.
Alte metode pentru diagnosticarea antenatala a bolii:

• izolarea virusului din lichidul amniotic (lichidul in care pluteste fatul) dupa saptamana 15-20 de sarcina,
• recoltarea de sange fetal in trimestrul II,
• biopsia si izolarea virusului de la nivelul placentei,
• recoltarea de sange din cordonul ombilical.

Diagnosticarea dupa nastere: ar trebui testati toti nou nascutii proveniti din mame ce au avut virusul rubeolic in timpul sarcinii sau nou nascutii cu semne clinice sugestive pentru acest virus. Testarea presupune dozarea din sange a anticorpilor antirubeolosi. Prezenta de anticorpi IgM in primele 3 luni de viata sugereaza o infectie intrauterina sigura cu virusul in cauza.
Intre 3 si 12 luni de la nastere, prezenta de anticorpi IgM si IgG sugereaza o infectie intrauterina probabila sau o infectie acuta (boala dobandita dupa nastere). Absenta anticorpilor IgM dar prezenta anticorpilor IgG peste 6 luni de viata inseamna infectie intrauterina pentru ca acesti anticorpi sunt sigur ai copilului deoarece cei transmisi de la mama au disparut la aceasta varsta (in cazul in care nu a facut boala postpartum).
Virusul se poate izola (nu numai anticorpii) din gat, nas, sange, urina, lichid cefalorahidian, dar aceste metode nu se folosesc la noi in tara.
Alte metode de diagnostic postnatal:

• scaderea trombocitelor in sange,
• determinarea anticorpilor antirujeolosi sau virusului in lichidul cefalorahidian.

Tratament pentru rubeola

Nu exista un tratament specific al bolii.
Se poate interveni chirurgical in cazul unor malformatii cardiace sau oculare.
Se poate pune un aparat auditiv in caz de surditate.
Copilul poate face chinetoterapie si/sau ergoterapie in caz de probleme motorii si/sau psihice.
Se pot trata convulsiile daca acestea apar.
Deoarece nu exista un tratament care te poate vindeca de aceasta boala, iar consecintele ai sunt atat de grave, ar fi importanta vaccinarea copiilor asa cum se face in alte tari intre 12 si 15 luni si ulterior intre 4 si 6 ani.

In Romania rubeola este destul de raspandita.